Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 32

  - Uite, e randul tau sa iei o decizie. Pe jos sau cu taxiul? intreb in batjocora si cu nervii intinsi la maxim apoi apas acceleratia lasandu-l pe Matt in mijlocul strazii. 

Am condus cu muzica la maxim fara o directie anume, pana mi-a venit o idee. Probabil ca asta era una din alegerile mele cele mai proaste, dar nu aveam de ales. 

  - Am nevoie sa imi spui absolut tot ce stii despre Erika.

  - Nimic. Pur si simplu am aflat ca e copilul meu si l-am luat inapoi. 

  - Realizezi ca mi-a rapit fiica si macelareste un oras intreg?

  - Cresc atat de repede, nu crezi? isi subtiaza Julian vocea ca si cum ar plange, apoi se intoarce sa toarne cafea in cesti. 

  - Daca stii ceva, si imi ascunzi, iti jur pe tot ce am ca te omor. Si o sa te transez inbucati mici de tot, sa fiu sigura ca nu mai revii vreodata.

  - Am auzit ca noul Super Glue face minuni, continua in gluma si ridica din sprancene. 

  - Am nevoie sa imi spui unde e Erika.

  - Nu pot. 

  - Cum adica nu poti? 

  - Nu stiu unde e. 

  - Pai sunt sigura ca se intoarce acasa. 

  - Nu. Nu am idee, raspunde sec si brusc. 

Am deschis gura sa zic ceva dar am inchis-o inapoi cand usa de la intrare s-a auzit, urmat de o voce cleioasa.

  - Tati, m-am intors! 

M-am intors spre Julian in alerta maxima, dar miscarea mea a fost prea intarziata pentru ca am fost prinsa intr-o stransoare, iar gura mi-a fost acoperita cu unul din materialele ce era pe masa mai devreme.  Am incercat sa ma impotrivesc, dar cu cat inspiram mai mult, cu atat imi simteam pleaoapele mai grele..

Pana am vazut intuneric total. 

Mi-am deschis ochii cu greu si am incercat sa imi ridic capul, ce statea aplecat in fata, inapoi pe umeri.  Am pritivit in jur, si asa cum ma asteptam, trebuia sa fiu intr-o groapa mizerabila. De ce nu sunt niciodata sechestrata intr-o camera de hotel de lux? 

Am incercat sa ma misc, dar abia acum realizasem ca eram legata de un scaun. Simteam un obiect rece ce imi atinge si imi raneste incheieturile. Catuse. Am privit la picioare, unde erau extrem de bine prinse cu o funie. Minunat! 

  - Unde esti javra tradatoare? 

Vocea mea a rasunat in toata incaperea care mai mult ca sigur era subsolul casei lui. M-am zbatut incercand sa slabesc legaturile, dar era in zadar. 

  - Bine Zoey, poti sa faci asta. Trebuia doar sa te gandesti cum sa .. cum sa nu iti fii lasat sotul in mijlocul drumului ca ultima idioata! tip nervoasa la mine insami. 

  - Mereu am stiut sa te prind cu garda la pamant. 

Am tresarit cand i-am auzit vocea din umbra. A fost tot timpul acolo si eu nici macar nu l-am vazut? 

  - Sa aud, cum m-ai mai pacalit din nou? 

  - Stii prima zi cand m-am intors? Cand micuta ta blonda a sarit ca o caprioara in fata masinii mele? Din ziua aia, iubita mea, de atunci am declansat planul. Si stii de cand il fac? De cand m-am ridicat de pe podeaua aia cu matele pe afara, din cauza ta! spune din ce in ce mai nervos si se apropie la cativa centimetri de mine. 

  - Sa te duci naibii.

  - Si Erika? Nu-i fata mea. 

Am cascat gura de uimire, asteptand sa zica ca a fost doar o gluma proasta, dar degeaba. Doar a inceput sa rada, acel ras specific lui, si am stiut in mai putin de o secunda ca vechiul Julian e inapoi si masca a cazut.