XXXV- Ma intorc imediat

210 17 1
                                    

O vad pe Elena in fata mea. Corpul imi este cuprins de frica. De ce nu se misca? Incep sa o scutur. Incep sa o scutur si mai tare. Nu se trezeste. Imi e frica nu vreau sa nu se trezeasca. Ea trebuie sa fie bine. Am gasit-o. Am riscat totul si am gasit-o. Ea trebuie sa fie bine. Ea tot timpul e bine. M-am hotarat sa o trezesc. Ii trag o palma. Nimic. Ii trag cea de-a doua plama. Tot nimic. O trag pe cea de-a treia. Nimic. Nu se intampla nimic. De ce nu se intampla nimic. Imi iau ghiozdanul si scot de acolo termosul cu ceaiul cald. Desfac ceaiul si il torn in fata. Incep sa aud tipete. Un zambet imi apare pe fata. Ochii ei caprui s-au deschis. Iar ea a inceput sa sufle sacadat. Am sarit la ea si am strans-o puternic in brate. Vantul batea. Incepe din nou sa ninga.

Ma duc langa un copac si incep sa dau zapada la o parte. Incerc sa o ajut pe Elena sa se ridice. O ajut. II dau putin drumul. Corpul ei inchetat cade pe jos. Asta e de rau. Nu poate umbla. Ce ne facem? Nu ma mai gandesc la asta. O iau si o tarasc cum pot pana la un copac. Pana la copacul de unde am luat zepada. O razam de copac. Iau din rucsac una din paturile care le-am aduc si i-o asez pe picioare. Ma uit in jurul nostru si incep sa caut crengi. Crengi subtiri, mici, uscate. Le adun intr-un loc si aprind un foc micut. Ma asez langa ea si o strang puternic in brate. O lacrima imi curge pe obraz. Ea se chinuie sa isi miste mana si imi sterge lacrima. Vocea mea ragusita isi face aparitia.

-Credeam ca te-am pierdut.

-Niciodata. Vom fi impreuna mereu. Impreuna ca si surorile.

-Mda pentru ca asta suntem. Da chiar suntem asta.

Imi scot telefonul din geanta. Ma uit la ecran exasperata. Fara semnal. Nu am semnal. Ma resemnez pentru un moment. Voi gasi o cale sa scap, sa scapam de aici. Amandoua. Stau cu Elena in bratele mele. Incerc sa o incalzesc cat pot de mult. Vantul incepe sa bata cu forta. Focul cedeaza. Ma ridic din bratele Elenei. II inmanez rucsacul si tot ce iau cu mine sunt lanterna, telefonul si un cutit. Ma uit la Elena.

-Elena? Trebuie sa merg sa mai aduc lemne. In rucsac ai lanterna in caz ca se stinge focul. Mai ai o patura. Ma intorc repede.

-Bine. Caroline?

-Da?

-Ai mare grija da? E periculos.

-Am sa am.

Am plecat de langa prietena mea cu cat gasesc mai repede lemnele cu atat mai bine. Ma indepartez de culcusul nostru. Ma avant in intuneric cu lanterna in mana. Vantul bate puternic. Haide Caroline fi tare. Totul se va termina bine nu?

                                                                                    ***

Unde e? Au trecut ore. Au trecut ore de cand Caroline a plecat? Ce s-a intamplat? Ce se poate intampla. Urasc sentimentul asta. Nu trebuia sa vina aici. Nu trebuia sa vina dupa mine. Nu mai vad lumina lanternei de mult. De ce s-a dus atat de departe? De ce? Nu mi-o voi ierta daca eu scap si ea nu. Nimeni nu ne va mai salva. Vreau sa ma ridic dar o durere aspra imi inteapa picioarele nu ma pot misca. Cum sa o caut daca nu ma pot misca. Incep sa tremur. Nu, nu frigul e de vina. Tremur de frica. De frica ca scumpa mea Caroline a patit ceva.

-Caroline? Caroline unde esti? Caroline tipa, fa ceva! Caroline nu indrazni sa mori inaintea mea! Auzi?! Eu nu te voi purta pe constinta! Nu eu! Caroline! De ce dracu ai venit dupa mine?! De ce naiba nu ai stat la hotel?! Dute dracu' Caroline Forbes! Tu cu incapatanarea ta! Caroline daca mori esti o idioata.

Tipam ca nebuna acolo si dadeam cu membrele care le mai puteam misca in pamant. Plangeam in hohote. Plangeam si urlam. Urlam de durere. Sufletul mi se rupe. Mai bine nu venea. Tampita a venit sa o am pe constinta. Ca o ultima rugaciune, speranta incep sa tip la celalalt idiot!

-Nicklaus Mikaelson! Unde morti mati mai esti si tu! Nu vezi ca asta moare! Ia-ti fundul ala idiot de unde esti si treci aici si salveaza-ti iubita idioata. Eu nu pot! Ma auzi! Nu o mai pot proteja treci aici handicapatu dracu'. Sunteti doi idioti! Da asta sunteti! Ea pentru ca vine dupa mine si tu pentru ca nu ai "rapito" inainte la tine! Idiotilor! Va irositi viata si iubirea! Caroline! Sa nu indraznesti sa mori!

_______________________________

Tam tam tam

35 inca 5 parti :> diabolic nu :))

Poate ma injurati :>> Hmm, asta e :))

Nu va speriati tot final fericit va avea :> Am promis am promis :*

Sper ca va placut :>

Va iubesc :>>

Ganduri pentru tine, iubiteWhere stories live. Discover now