Mă las grea pe patul ce se simte precum tutunul de mai învelit în foi de aluminiu.
De ce tutun? De ce gramajul este inconvenient în nicotină si adiere de vânturi dulci de august?
Nu mă pot concentra pe un singur răspuns la o singură întrebare când,defapt tot ceea ce am este ceea ce văd.
Albul impur al spitalului îmi dă o stare de greață,ma face sa ma simt străină intr-o lume în care mi-ar fi trebuit să fiu prezenta dealungul existenței mele.
Ce viața as fi avut oricum? As fi pătat numele de medic chirurg? Ar fi fost buna in ceea ce voiam să excelez?
Mie îmi este teamă de existența mea,dar a celorlalți oameni?
De ce gândesc așa în lumea asta imaginara ? De ce nu pot uita realitatea? De ce nu pot fi alt om?
Vreau sa ma schimb aici.
Vreau sa fiu altcineva. Pot?
Dar în ciuda faptului că odorul meu drag îmi cântă pe vine lângă pat,vocea feminina mă trezește complet.
"-Va simțiți bine? Politia este aici. Nu va temeți cat va vor lua amprentele."
Înghit în sec si ma concentrez pe un singur lucru.
Existenta mea aici.
Vreau sa fac parte din lumea asta.
Vreau sa fiu imaginară aici pentru o eternitate.
Nu îmi pot dori altceva.
De ce nu pot?
De ce așa multe întrebări inutile?
De ce acel "de ce" mereu?
YOU ARE READING
Cσℓd ωαтҽɾ // Ƙժɾɑʍɑ Տϲҽղɑɾíօ
ActionCând o dragoste oarba pune stăpânire pe inima cuiva ce nu cunoaște termenul de "limita" cum ai vrea să o oprești? finalul ce scenariul tau l-a creat va fi schimbat de puterea infinitului. Nepăsătoare,indiferenta,poarta o aură rece si dura însă sufl...
