Pot jura ca inima nu mi s-a zbătut în piept atât de tare in viața mea,pot jura ca puteam cădea pradă ispitei de a mărturisi ceva absurd fără a gândi în niciun mod.
Si totuși,cum ar suna?" Am căzut din cer în visul asta fără logica,te-am salvat pentru că știam că vei muri pentru că așa am văzut acasă,din camera mea pe monitorul calculatorului ce parcă îmi arăta o minciună. Nu am vrut sa mori, sunt atașată de personajul principal al unui serial."
As fi dusă la nebuni fără doar și poate!
Si nu are logica,caci în niciun vis nu m-am simțit de parcă aș fi trait cu adevărat momentul,doar acum.
Este vina lui? Este din cauza circumstanțelor neobișnuite cu care nu m-am întâlnit până acum în nicio formă?
Si totuși,as da orice să fie real.
Dar aici eu nu exist. Eu sunt asa cum mă simt,o fantasmă ce se va evapora atunci când sunetul alarmei va răsuna în încăperea în care am adormit.
Încăpere ce se îneacă în întuneric,parfum de vanilie si lumina încă aprinsă a monitorului .
Pe jos,indurerate de dorul unei rasfoiri zac cărțile lui Mo Yan. Îmi si amintesc brusc ultima carte ce am răsfoit-o de la el. O carte groasă,coperti roșiatice ce păreau a fi nimic decât un crâng însângerat . Obosit de viață,obosit de moarte. Un nume interesant pentru o carte cu tehnica neclară si seaca în orice categorie ai inscrie-o.
Lipsită de vlagă,viata sau dorință de a fi citită,cartea nu reprezintă decât ceea ce ar trebui să semnifice. O oboseala îngrozitoare provocată de viață și de moarte.
Am murit de atâtea ori citind acea carte încât m-am obosit psihic de viață.
Oare este acela scopul cărții? Sa te facă vulnerabil la viață ? Îmi doresc să o recitesc acum.
"-Imi poți răspunde?"
O voce neclară îmi șoptește în timp ce Murakami îmi scrie versete pe piele.
"Soarele încă strălucește,
Pasarelele ciripesc
Probabil că ele nu au aflat
Ca lumea s-a sfârșit deja."
Nu am cum să răspund la această întrebare neprecizată .
Pasarile nu stiu niciodată când se sfârșește lumea.
De câte ori s-a sfârșit până acum? În fiecare zi în ochii fiecărui om.
Oare eu de câte ori am murit defapt?
"-Nu pot răspunde,lumea s-a sfârșit deja în timp ce vorbeam."
Privirea încețoșată încă de gândurile cenușii îmi cade pe trupul său.
Îmi analizează buzele ce se mișcau constant fără a spune ceva.
"-Probabil ești încă amețită de la calmantul puternic folosit de medici. Odihnește-te,vorbim după aceea."
Îmi întorc spatele si ma îndepărtez .
Unde sunt păsările când ai nevoie de un cântec dulce ?
YOU ARE READING
Cσℓd ωαтҽɾ // Ƙժɾɑʍɑ Տϲҽղɑɾíօ
ActionCând o dragoste oarba pune stăpânire pe inima cuiva ce nu cunoaște termenul de "limita" cum ai vrea să o oprești? finalul ce scenariul tau l-a creat va fi schimbat de puterea infinitului. Nepăsătoare,indiferenta,poarta o aură rece si dura însă sufl...
