Cσℓd ωαтҽɾ // Ƙժɾɑʍɑ Տϲҽղɑɾíօ

Dorința de absolut

Privirea îmi este ațintită pe ecranul ce îmi luminează întregul chip in întunericul camerei.
Nu este noapte însă nu am avut timpul necesar să mă ridic si sa dau draperiile de-o parte,nu acum.
Mai am doar un episod pentru a ajunge la drama ce mi-a schimbat ultimele zile,pot pune pariu că personajul principal va ateriza în siguranță la ultimul zbor si va fi fericit alaturi de familia sa.

"-Yon Hi! Prietena ta te caută la telefon,coboara,te rog."

Oftez adânc punând pauza episodului în desfășurare si cobor ștergându-mi obrajii umeziti de lacrimi sarate si trec pe lângă trupul firav al mamei luând telefonul în mana si punandu-l la ureche asculta atent pentru câteva secunde. Puteam auzi doar respirația sa puternică prin telefon muscadu-mi usor buza inferioară.

"-Da,In?" Reușesc să șoptesc cuvintele privind încă în jos jucandu-ma cu piciorul pe materialul de lemn de nuc bătrân ce a stat la fabricarea dulapiorului de care stăteam sprijinită.
"-Ah,Hi,hei. Ce faci?"

Privirea rămâne încă pe tenesii albi ce se mișcau ritmat pe sunetul provocat de ticăitul ceasului de perete.
Timpul trece,stiu doar că trebuie să mă întorc în camera mea.
"-Ma uitam la ultimul episod din 05S-Fly. Vreau sa termin drama astăzi."

O pot auzi cum oftează în relief mormăind ceva.

"-Nu am înțeles. Repetă,te rog."
Voiam să mă asigur că chiar a spus ceva și nu erau doar bombaneli fără noima.

"-De trei zile nu ne-am văzut, înțelegi? Lasă drama câteva ore,hai să ne vedem. Voiam sa mergem la mall,cateva cumpărături, o plimbare prin parc..."

Îmi las mana in parul lung lăsând-o să cadă pe o parte privind spre fereastra întredeschisă.

"-Vreau doar să aflu finalul..Știi că m-am atașat mult de personajul principal. Sunt 3 sezoane ! Nu îmi face asta..."

Deschid ușa frigiderului în speranța sa găsesc ceva ce pot bea în timp ce vizionez ultimul episod.
Iau un pahar si torn mai puțin de un sfert vin alb în acesta lasandu-l pe masa privindu-l atent.

"-Personajul principal oricum a muri în ultimul episod."
Vestea mi-o da chiar când ridic paharul de pe masa ceea ce îmi provoacă reacția automata. Scap paharul ce se sparge în zeci de bucatele mici lângă piciorul meu făcându-ma să îngheț.
"-Cum? Nu se poate,In! JOON YO TREBUIE SA TRAIASCA!"
Reușesc a spune câteva cuvinte în momentul meu de disperare dusa la extrem.
"-Doar uita-te ,scuze spoiler-ul.Nu poți schimba nimic."
Închide la scurt timp lasandu-ma să intru în camera întunecată ce deja o cunosc fără vreo sursa de lumina.
Pornesc ultima parte a episodului unde ramasesem.

"-Domnule Kim,sunteti sigur că puteți continua zborul? Puteți ateriza forțat dacă nu vă simtiti în regulă."
"-Nici nu mă gândesc,nu m-as opri nici dacă viața îmi e în pericol."

"-Te rog nu ... doar rezista , Yo.."
Șoptesc lăsând lacrimile să curgă strangand perna in brațe cu putere.

"-Avionul 05 s-a prăbușit în apropierea aeroportului. Domnul Kim fiind pilotul din spatele celui mai razvint avion al academiei militare. Nu se știe nimic de starea de sănătate, o echipa de salvare a fost trimisă acolo de îndată. Im ciuda faptului ca toți speram,exista șanse mari sa nu fi supravietuit.  "

"-NU!..Cum..."

Lacrimile curg nebune cazand pe podea suspinând puternic.

"-Hi ,de ce e un pahar spart în bucătărie?"
Vocea mamei răsună si privesc spre podea încă plângând.
"-L-am scăpat."
Tip închizând ochii lăcrimând încă.
"-Daca puteam...îl salvam..Yo..."