Cσℓd ωαтҽɾ // Ƙժɾɑʍɑ Տϲҽղɑɾíօ

Miros de levănțică si amnezie de mai.

Corpul îmi tremura în influenta fiorilor ce nu îmi dau pace în timp ce mă plimb stângaci pe coridorul lung.
Simt un miros puternic de spirt amestecat neomogen cu rămășițe de praf si sudoare.
Puteam simți mirosul viselor si levănțică crescută în cele mai înalte vârfuri ale munților din partea cea mai îndepărtată a lumii.
Mâna îmi limiteaza conexiunea cu lumea exterioară.
Pășesc pe o podea tare de guma încercând să găsesc un salon al cărui numar nu mi-l amintesc și care nu părea să fie la etajul la care eram.
Sunt in lumea greșită? S-au schimbat datele fără ca eu să controlez visul? Imposibil,in lumea asta eu am puterea cum nimic nu este real cu adevărat.
Pașii mi se opresc singuri la intrarea in salonul de unde simțeam mirosul de levănțică mai puternic decât mi-am imaginat.
Chem un elefant,
Sa ma lovească ușor
Sa uit de visul din exterior,
Levănțica să nu aibă avânt.
Sunt lovită de realitatea alternativa în care pare că îmi voi petrece veșnicia si tușesc puternic odată ce narile simt doar mirosul lacom de aer închis și medicamente.
Intru în salon,imi las privirea pe corpul său ce se păstra slăbit prizonier al durerii.
Mă apropii de el si observ că este treaz,privind abătut undeva departe de realitate.
"-Mi s-a spus că ai vrut să îmi vorbesti." Șoptesc cu o voce stinsă ce îmi provoacă o stare de nesiguranță.
"-Iti mulțumesc mult." Privirea sa nu cade pe mine,sunt parcă o fantomă în camera si el doar de comporta ca atare.
"-Aveai nevoie de îngriji așa că am făcut ceea ce trebuia să fac."
Am decis să fiu calma si sa nu ma ingrijorez în legătură cu nimic,pana la urmă,visele nu vor deveni realitate niciodată.
Iar visul asta este îngrozitor de realistic deja.
"-Multumesc din nou..mi s-a spus că ai amnezie. Este adevărat?"
Îmi las capul pe o parte suspinând incet.
"-Da,este adevărat."
Nu îmi imaginam vreodată că voi minți,nu sunt adepta acestui lucru.
"-Atunci cum ai reușit să mă salvezi fără cunoștințele în medicină?"