Capitolul 10

117 4 0
                                    

-Ești în regulă  ? spun în timp ce îmi ridic capul de la pumărul lui mare . 

-Da . mâna lui a făcut o mică mișcare și a îndepărtat urma umedă pe care o lăsase lacrima . 

-Oh , haide Harry . Spune-mi . spun eu găsindu-mi un loc comod pe bancă și chiar voiam să știu motivul pentru care crețul ăsta plânge . Poate că aici este vorba de familia lui  . Capul lui era acum aplecat spre pământ și lăsându-și buclele să se legene în adierea vântului . Și-a frecat fața cu palmele și un oftat ușor i-a părăsit gura . Pumnii lui erau acum înceșteți și așezați pe genunchii lui . 

-Să începem cu începutul . spune și își bagă mâinile în buclele lui jucăușe , dându-le pe spate . Își umezește buzele și le deschide în timp ce se gândea cum să înceapă .  - Am fost născut în California. La 7 ani , părinții au vrut să ne mutăm în Londra pentru un trai mai bun . Ne-am mutat din California din cauza banilor . Tata renunțase să mai meargă la serviciu din cauza băuturii , iar mama se îmbolnăvise de diabet . Atunci eram prea mic ca să conștientizez că boala mamei era cât de cât gravă . Mi-am părăsit prietenii , colegii și chiar bunicii de acolo . A durat mult să mă acomodez în noul oraș . În prima zi la noua școală , copiii de vârsta mea au început să râdă de mine pentru că stăteam într-un colț din curtea școlii și plângeam . Mă uitam la ceilalți care aveau haine noi în prima zi și radiau de fericire. Eu eram  " ciudatul cel nou "  . Mă uitam la adidașii mei vechi, murdari și rupți în vârf , lăsând la vedere unul dintre degetele de la picioare. Hainele mele erau mai mari cu câteva mărimi pentru că mi le mai dădea vecina care avea un fiu mai mare cu doi ani . În acea zi nu am fost acasă . Mă plimbam de nebun pe străzi când am dat peste un tip mult mai mare ca mine . Numele lui era James  . M-a luat cu el în mașină și m-a dus la un magazin de haine. Mi-a cumpărat tot ce aveam nevoie și mama nu îmi putea oferea . Niciodată nu am învinovățit-o pe mama că nu aveam bani , din contră , îmi mai ajutam venicii cu treburi și îmi mai dădeau bani pentru medicamentația mamei . A continuat să aibă grijă de mine , iar eu îl consideram fratele meu mai mare.Când aveam 14 ani , mama nu se mai putea ridica din pat și se simțea din ce în ce mai rău . Nu avea bani să cumpere medicamentele care ar fi putut-o ține în viață . Săteam zile și nopți lângă patul ei de spital și mă rugam la Dumnezeu să nu o ia cu el. Refuzam să beau și să mănânc. Voiam doar să stau cu ea.  După un an de stat la pat , mama s-a stins din viață , făcându-mă să mă simt neajutorat și mi-a promis că va avea grijă de mine de acolo din cer.  La înmormântarea ei , am leșinat din cauza plânsului . Înainte să-i pună capacul la cavou , o pupam , o priveam și plângeam în acelaș timp. Lumea din julul meu , se uita cu milă și frică la mine . Imaginea cu ea închizându-și ochii pentru totdeauna se repetă în fiecare zi în capul meu . După ce acei oameni mi-au îngropat sufletul odată cu ea , m-am închis în mine și oricine aducea vorba de ea într-un context răutăcios , îi aruncam pumni peste pumni băgându-l în spital. După ce ea s-a dus pentru totdeauna și mi-a lăsat sufletul gol , doar vocea ei auzindu-se în ecou , tata sau mai bine spus , jigodia de om care stătea prin baruri și niciodată nu venea să vadă ce face mama , a încercat să mă țină lângă el . Nu stăteam  niciodată acasă pentru că mă simțeam singur fără ei și vocea ei care umplea casa . Îmi petreceam fiecare zi lângă mormântul ei și plângeam până nu mai aveam lacrimi . În fiecare zi rupeam din grădina casei câte o floare pe care i-o aduceam la mormânt . Nu mergeam niciodată fără să-i aduc o floare . Trandafirii erau florile ei preferate , semnificând cât de frumoasă și delicată era . Dacă nu ar fi fost James , tipul care a vut grijă de mine , aș fi fost lângă mama de mult . În fiecare seară venea la cimitir și mă lua plângând de lângă ea . De lângă sufletul meu .  Îmi dădea de mâncare și  avea grijă de mine cum tata nu o făcea . Nopțile mele erau albe , iar dacă ațipeam puțin , imagini cu ea în acest loc și jucându-ne , nelăsându-mă să dorm . 

Fața mea era total udă . Nu îmi puteam stăpâni lacrimile când Harry îmi povestea despre mama lui .  Jur că nu voi permite niciodată ca el să rămână cu sufletul gol . Îl voi face să iubească dinou viața , la fel ca înainte . Capul lui creț s-a întors spre mine și îi puteam vedea micile lacrimi care se scurgeau pe fața lui frumoasă . Mi-am pus mâna pe obrazul lui și am șters picăturile fierbinți . S-a întins ușor spre fața mea , iar buzele lui mi-au atins fruntea . Obrazii mei erau acum roșii și fiorii nu încetau să apară . Și-a aplecat capul , fiind față în față și jur că puteam să mă înec în acea mare verde . Respirația lui cădea pe antebrațul meu și făcea ca stomacul meu să o ia razna din cauza micilor înaripate .

_____________________________________________________________

Cam scurt ladies , dar sper că v-am captat atenția . Îmi cer scuze că nu am mai postat de mult dar , inspirația mea m-a lăsat baltă . Sper că v-a plăcut .

Kisses xX**

Devastating past [ H.S. - fan-fiction ]Where stories live. Discover now