Devastating past [ H.S. - fan-fiction ]

Capitolul 8

După 15 minute de mers cu mașina pe o străduță lăturalnică de la marginea orașului și contrazicându-mă cu Harry pe niște chestii banale , am observat că este o înfundătură .  După ce a oprit mașina , am văzut că ne aflam în fața unor tufișuri mari și tăiate la perfecție . Florile roz și galbene  pe care aceste tufișuri le aveau , înviorau acest loc părăsit și parcă uitat de secole . 

Harry s-a dat jos din mașină și m-a îndemnat și pe mine să fac acelaș lucru . Am deschis portiera și am pus un picior jos , inafara mașinii . Iarba uscată trosnea șub tălpile mele , iar vântul adia cu putere . Ăsta da loc sinistru . M-am depărtat de mașină și am făcut pași mici , dar totuși repezi , până la Harry care stătea în fața acelor tufișuri . Părea atras de acest loc și ochii îi sclipeau când privea cu atenție fiecare frunză de pe crengile tufișurilor . Un mic zâmbet s-a format în colțurile gurii lui și buzele s-au despărțit pentru puțin .

-Ce căutăm aici , Harry  ? l-am întrebat cu vocea tremurândă și înfricoșată de acest loc .

-Ești pregătită ? zâmbetul îi creștea cu fiecare secundă .

-Pentru ce ? chiar eram confuză . Stăteam în fața unor boscheți cu vreo 3m mai înalți decât noi și cu un Harry care zâmbește nebunește uitându-se la ei . Ce mama naiba ar trebui să însemne asta ?

Harry și-a strecurat mâna în buzunarul de la spate al blugilor săi și a scos o steluță ruginită,  dar care își mai păstra încă strălucirea . S-a uitat câteva secunde la acea steluță care părea minusculă în palma lui mare apoi a strâns-o în pumn și și-a strâns ochii . Cred că înseamnă mult pentru el această steluță .

-Ești în regulă ? l-am întrebat curioasă și îngrijorată pentru că doar stătea nemișcat și încerca să strângă cât mai tare din ochi , ca lacrimile să nu dea năvală pe fața lui frumoasă .

-Da . Imi pare rău . își desface pumnul și îndreaptă mica steluță din palma lui spre acele tufișuri . Mâna lui s-a pierdut în mijlocul unuia dintre tufișuri și am auzit un zgomot de matel când Harry a dat drumul steluței să cadă .

-Dă-mi mâna. spune el aproape șoptind acele cuvinde în timp ce se uita la înaltul " zid de frunze " din fața lui . Mi-am împleticit degetele cu ale lui , iar el și-a întors privirea spe mine zâmbind . I-am întors zâmbetul politicoasă și mi-am îndreptat atenția spre tufișuri  . Deja mă enervează cuvântul ăsta și locul ăsta și vreau înapoi acasă . Asta nu e deloc o surpriză plăcută . "Mulțumesc" Harry .

Și-a descâlcit degetele dintre ale mele și înainte să mă agit că a făcut asta , mi-a prins antebrațul în mâna lui mare , văzând că sunt puțin deranjată de faptul că mi-a dat drumul la mână . Dar de ce să fiu deranjată  ? Nu sunt . Nu-mi place Harry .

Un fior trece prin tot corpul meu când întorc capul ca să-i pot vedea frumosul verde al ochilor săi . Pe cât de cald și liniștitor pare acel verde , pe atât de rece și misterios este . Mi-ar plăcea să stau cu Harry în fața unui foc în timp ce bem ceai și spunându-mi secretele lui .. sau măcar ceva despre el .

Mi-ar plăcea la nebunie să ieșim împreună afară și să ne batem cu zăpadă , să înghețam ca naiba de frig și apoi să ne încălzim reciproc strângându-ne în brațe pe canapeaua din fața șemineului . Gata cu visatul ,  Adina . Degetul lui mare îmi mângâia pielea anteprațului care părea atât de firav în mâna lui . 

-Întinde mâna . mă îndeamnă să fac asta și eu mă conform . Nu-mi place când Harry are control asupra mea , dar în momentul ăsta tac doar ca să nu-i stric cheful și să nu-mi mai arate " surpriza " .

Am întins mâna și am așteptat să văd ce face Harry cât eu stăteam ca o idioată cu mâna în aer . El îmipingea mâna lui odată cu a mea înspre acele tufișuri . Chestia asta mă sperie și nu știu de ce.  De un lucru sunt sigură , Harry nu mi-ar face rău . Nu mi-a spus asta , dar simt . Simt că pot avea încredere în el , deși nu știu de unde vine această încredere . Cred că este la pachet cu zburătoarele ăstea nenorocite care iar au început să se zbată nebunește .

  Mâna lui a împins-o încet pe a mea în față , aproape atingând tufișurile . 

-Pune palma pe el , îngerule . îmi șoptește atât de frumos și tandru în ureche în timp ce respirația lui fierbinte își făcea drum pe urechea mea . Mă amețește complet . Are un control ciudat asupra mea căruia nu-i pot face față . 

Palma mea a atins suprafața tufișului și am tresărit când crengile perfect tăiate îmi zgâriau pielea . Harry mi-a împins mâna înapoi și de data asta nu am mai tresărit pentru că el își ținea palma peste a mea .

O bucată din aces boschet s-a mișcat când am apărat pe crengile lui . Acum o să spuneți că " normal că se mișcă " . Nu felul ăla de mișcare .. s-a deschis asemănător unei porți și m-am speriat când un scârțâit de metal mi-a invadat urechile . 

Mi-am acoperit fața cu palmele și m-am întors către Harry care zâmbea atât de frumos . M-am cuibărit la pieptul lui , iar el îmi mângâia fin părul .  Atingerile lui erau atât de catifelate și atente . Porneau din vârful capului și se opreau la vârfurile părului meu . 

-Nu-ți fie frică . Ești cu mine . îmi ridică barbia ca să se poată uita în ochii mei iar eu aproape că sunt pe jos . Genunchii mei sunt gelatină , la fel ca întregul corp . De data asta e diferit . Privirea lui e diferită . Este mai profundă și jur că văd un foc care arde înauntrul lor . 

-Chiar vreau să îți arăt asta . spune hotărât și își pune mâna pe șoldul meu . Îi dau mâna la o parte și îi împleticesc degetele cu ale mele . Ăsta chiar că a fost un gest neașteptat din partea mea.  Nici eu nu credeam că o voi face , dar totuși mă simt atât în siguranță când mâna lui este în a mea și nu îi voi da drumul . 

-Bine . m-am înroșit toată . Cuvintele mele aproape că ieșeau din nenorocita asta de gură , iar limba mi se încâlcea , nelăsându-mă să spun prea multe . 

M-am întors înapoi cu față spre acele tufișuri , dar ele nu mai erau . Acum era doar o cărare . O cărare care părea destul de lungă . Ok Harry . Acum chiar m-ai făcut curioasă . Am înaintat câțiva pași , trăgându-l pe Harry după mine. 

-Ți-e frică ? îmi citește gândurile sau cumva ? ce contează . să vedem unde duce asta .

-Nu . Vreau doar să văd ce se află la capătul acestei cărări . am spus zâmbind în timp ce mă uitam insistent în față .

Copacii de pe o parte și de alta a cărării creau o atmosferă de groază și păreau că se apleacă spre noi . Harry mergea în față și părea că știe unde se îndreaptă . Oare a mai fost aici  ? Ce idioată sunt... normal că a mai fost . Are un fel de cheiță pentru acest loc. Călcam cu teamă pământul uscat de sub picioarele mele și din când în când mă mai uitam în spate pentru că aveam impresia că cineva ne urmărește . În spatele  meu s-a auzit un trosnit și m-am întors imediat dacă chiar este cineva acolo . 

-Harry  , cineva ne urmărește . acum chiar îmi este frică . 

-E în regulă . Nu știe nimeni acest loc înafară de noi . el încearcă să-mi explice în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de mine. Buzele lui a făcut rapid contactul cu fruntea mea și mă simțeam ca un copil căruia îi este frică de umbra copacului din fața geamului . Îi simțeam buzele așa moi și umede peste fruntea mea și nu voiam să le mai dezlipească de acolo niciodată .

După încă cinci minute de mers printre acei copaci , am ajuns în fața unui lac superb cu nuferi și lebede care înotau nestingherit pe deasupra apei . Podul care ducea la celălat mal era făcut dintr-un lemn lucios , iar pe frânghiile de care trebuia să ne ținem erau încolăcite câteva flori , făcând locul să pară mai exotic .

Am traversat lacul tremurând și ținându-mă atât de strâns de frânghii încât mi se albiseră mâinile . Când am trecut podul m-am așezat în genunchi pe pământ și am început să fac mătănii . Harry a început să râdă și trecea peste pod neținându-se de frânghii . Omul ăsta e nebun . Poate să cadă în apă și nu știu ce m-aș face singură în jungla asta  dacă el s-ar înneca .

__________________________________________________________________

Sunt super încântată că îmi citiți povestea . 

Dacă v-a plăcut și acest capitol , nu ezitați să dați un vot și un comment . 

Mulțumesc . Kisses xX**