- E un .. pff ! Habar nu ai despre ce vorbesti acolo! El e doar un ..

  - Rebecca Blake, ti se raceste ciocolata calda! 

Vocea plina si groasa de la parter m-a facut sa tac. M-am mai uitat la Erika putin, apoi am lasat-o asa, coborand treptele spre bucatarie. M-am asezat timid la masa, fata in fata cu omul ce acum putin timp aproape mi-a distrus familia. Am tras cana aproape, mirosul si caldura invaluindu-ma imediat dar m-am oprit la fix cand am vrut sa beau. Ochii lui ma sfredeleau prea tare. Am lasat-o inapoi pe masa, cu un pocnet destul de tare.

  - Ma asteptam la ceva de genul, doar esti picatura lui Zoey, spune Julian si se ridica, apoi se apropie de mine. 

A luat ceasca de pe masa si cu un zambet inocent a baut din ea, demonstrandu-mi ca nu e nimic in bautura. A lasat-o jos intr-un mod extrem de calm, apoi s-a asezat inapoi pe locul lui. 

  - Cum vreti sa vedeti o schimbare in oameni, daca nu ii ajutati cu absolut nimic?

  - Cu ce as putea eu sa te ajut pe tine? 

  - Pentru inceput, ai putea sa ma crezi Rebecca. 

  - Nu te-as crede nici daca mi-ai vindeca fratele de cancer in momentul asta. Mereu ascunzi ceva dupa actiunile tale. 

  - Esti un copil foarte inteligent. 

  - De ce o vrei pe Erika? 

  - Dar nu si de data asta .. de data asta te inseli cu totul. Nu am facut nimic, si nici nu am de gand sa o fac. Mi-am vrut copilul pur si simplu. Faptul ca am vazut-o atat de mare si frumoasa, a declansat ceva in mine.

  - Tata nu va renunta asa usor, si fi sigur ca nici eu. 

  - Ai uitat de frumosul tau frate.

  - Nici nu vreau sa ma pronunt. 

Telefonul a inceput sa vibreze pe masa, iar Julian l-a ridicat rapid. A ramas cu el un timp in aer, sorbind din bautura lui ce parea a fi tarie. 

  - E iubita ta mama. Sigur a observat ca o pasarica lipseste din cuib. 

  - Nu ma da de gol.

  - Ai intrat in casa mea cu gandul sa-mi furi fata, de ce as face asta?

  - Pentru ca te-ai schimbat. 

L-am privit cu frica cum a raspuns si a dus telefonul la ureche.

  - Leoaica cu sange rece. Ce surpriza! 

  - Lasa prostiile. Rebecca lipseste. E la tine, ai vazut-o ? 

  - Cine? Micuta printesa? Nu, nu e la mine si nici nu am vazut-o. 

  - Daca afli ceva, suna-ma! 

Tot aerul din plamani mi-a iesit cand am vazut ca apelul s-a incheiat, si mobilul a ajuns din nou pe masa. 

  - Du-te acasa, micuta Becca. 

M-am ridicat constienta ca nu prea mai am ce sa fac in seara asta, apoi m-am indreptat spre usa si am iesit, aruncand o ultima privire incruntata spre Julian. 

*Zoey* 

Dupa ce am sunat zeci de persoane, eram pe punctul de a-mi anunta unchiul si a-l trezi pe Mathias, cand am vazut un par blond in intunericul de afara. Am deschis usa rapid si o usurare mi-a relaxat intreg corpul, insa la fel de repede un sentiment de furie m-a cuprins. 

  - Rebecca Kristen Blake! Asta le intrece pe toate. 

  - Nici sa nu incerci. 

  - Scuza-ma? 

  - Din momentul in care l-ai lasat pe tata sa incaseze un pumn de la omul care a vrut sa te omoare, ti-ai pierdut toata atractia din ochii mei.  Erai mai inteligenta inainte.

  - Ai grija la cuvinte.

  - Am, stai linistita. O sa-ti port in continuare respect. Ca de la copil la parinte. Dar lumina din jurul tau pe care o vedeam inainte, acum s-a stins. Nu mai vreau sa devin ca tine. Vreau sa devin politista, si atat. 

  - Becca ..

  - Noapte buna, mami. 

M-am asezat pe treptele din fata casei cu capul intre palme, gandidu-ma cand am ajuns eu personajul negativ in toate astea. Am ramas acolo timp indelungat, pana cand mi-a venit o idee. 

Am urcat in camera mea, am smuls o bucata de hartie dintr-un caiet si am scris ceva pe ea. Mi-am indesat cateva chestii intr-un rucsac, dupa care am coborat la parter. Am lasat hartia pe masuta din fata lui Mathias, dupa care am plecat fara sa privesc inapoi. 


Buna! Stiu, era la rand Diana dar am avut inspiratie maxima aici, asa ca .. voila! Capitol nou. Nu stiu de ce, dar mie una imi place la nebunie, sincer. ♥ Probabil ca nu am mai postat de mult si am uitat cat iubesc personajele astea :)) Sper ca v-a placut si voua si o sa incerc sa postez cat de curand pot. Nu prea am timp pentru ca e vara si mai mereu sunt prinsa cu altceva .. nu stiu cati din voi inteleg. In orice caz, daca aveti nelamuriri, stiti unde ma gasiti. O seara buna si multe imbratisari ♥♥♥

Scoala de corectie[vol.III]Opowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz