Dragoste Intunecata

Sentimente contradictorii

Capitooool nou! Nu v-ati asteptat, nu?

Deci, Tibi sau Fabien?

*****************************************************

Am fugit in intuneric, prin padurea din imprejurimea lacului, fara sa privesc inainte, fara sa stiu incotro ma indreptam. Tot ce stiam era ca trebuie sa-l salvez, nu cred ca as fi putut trait daca el ar fi patit ceva.

Ceea ce nu stiam insa, era ca ma indreptam direct intr-o capcana. Maini palide au iesit din noapte, prinzandu-ma, si un sac mi-a fost aruncat peste cap, blocandu-mi vederea si strigatele disperate. Eram prea departe de cineva sau ceva, pentru ca tipetele mele sa fie auzite. Am incercat sa ma zbat, dar eram mult prea slaba pentru ei, si cum nu mai eram dhampir, simturile imi era din nou, minime.

Acestia m-au ridicat, si au inceput sa-mi duca corpul incapabil de a se elibera, intr-o directie necunoscuta. Stiam ca ma duceau spre el, si ma rugam doar ca Tiberiu sa fie teafar si in viata.

Dupa ceea ce a parut o eternitate, barbatii s-au oprit din mers si m-au trantit pe jos. Am picat ca si o marioneta, icnind la impact.

Sacul mi-a fost dat jos de pe cap, si m-am ridicat tremurand, in picoare, privind in fata mea. Ma aflam in cabana din lemn, in care am fost mai devreme, atunci cand l-am intalnit pe Kheelan. Decorul era insa altul. In mijlocul cabanei se afla un rug inalt, inconjurat de multe lemne. Am simtit cum inima imi sta pe loc, iar privirea mi-a aterizat pe persoana din fata lor. 

Kheelan se afla in mijloul incaperii, parand foarte mandru de sine, o expresie aroganta conturandu-i fata. Purta, intr-adevar, un petic negru de ochi. Si-a fixat privirea ochiului sanatos asupra mea, ranjind crud.

-Iti place noul meu look, surioara? A intrebat acesta, apropiindu-se de mine, si gesticuland spre petic.

-Arati ridicol! am marait, si am simtit imediat doua perechi de brate puternice, impinagdu-ma pe jos. 

-Ii vei arata respect, conducatorului nostru! a marit unul dintre indivizii puternici, in directia mea.

Tocmai eram pe punctul de a ma opune, dar Kheelan m-a intrerupt:

-Arat mai bine ca si iubitul tau, a ras acesta.

Tiberiu!

-Ce i-ai facut? Am intrebat disperata, ridicandu-ma inapoi in picioare, si intentionand sa ma napustesc asupra lui Kheelan. Indivizii m-au prins insa intr-o secunda, imobilizandu-mi mainile la spate, intr-un unghi dureros.

-Pai, sa vedem, a spus Kheelan, frecandu-si barbia ca si cand s-ar fi gandit. -L-am batut, l-am lovit si l-am torturat, a chicotit acesta neafectat.

Am simtit lacrimile amenintand sa se verse, dar mi-am muscat obrajii, refuzand sa il las pe Kheelan sa ma vada vulnerabila si speriata.

-Unde e? Am marait.

Kheelan a ras din nou, si a pocnit din degete in directia unuia dintre indivizii aflati in spatele sau, care a disparut imediat. Fratele meu s-a apropiat apoi de mine, privindu-ma atent si oftand teatral.

-Stii, totul ar fi mai simplu daca ai ceda, Rosalie, a spus acesta.

I-am aruncat o privire rugatoare.

-Elibereaza-l, si iti promit ca fac orice! am soptit, privindu-l.

Un ranjet s-a format pe fata lui Kheelan.

-Stii deja ce imi doresc.

Am inghitit in sec, privindu-l determinata.

-In afara de asta, Kheelan. As renunta la puterea mea, dar nu intr-un asemenea mod. Alta posibilitate nu exista? am intrebat, cu speranta.