Cenușăreasa

§Capitolul 27§

Allice P.O.V

Parcul de Distracții!Un loc unde mi-am adus prietenii.Ei bine,asta am avut în gând o noapte întreagă.Voiam să-i scot din acea monotonie a vieți lor,ducându-i într-un loc,unde nu poți sa nu fi fericit.

Ajunși la porțile de fier ale parcului,toți au făcut o față uimită,privindu-mă.

-Aici?Aici ai vrut să ne aduci?întreabă uimită Dedy.Cu un zâmbet mic în colțul gurii,am dat afirmativ din cap.Aceasta a sărit în sus de bucurie,trăgândul pe Nick după ea,până în fața unui carusel.Restul,le-am urmărit întocmai exemplu,doar că ne-am despărțit unii de alții.

-Și...Cum de te-ai gândit să ne aduci în locul ăsta?Întreabă Chris,care evident a preferat sa meargă cu mine,decât cu oricare altcineva.

-Păi...Am zis că într-un parc de distracții ar fi imposibil sa nu va distrați.Nici măcar un "criminal" nu poate rezista tentației unui asemena loc.Zic și înaintez câțiva pași,înaintea lui.

-Mda..Hai sa zicem că aici ai dreptate.Zice el,venind lângă mine.

-Când nu am eu dreptate?Spun,privindu-l, iar atunci observ ca și el ma privea.Zâmbetul din colțul gurii sale,nu îmi inspira nimic bun.

-Păi ce zici de un pariu.zice el,iar eu îi fac semn să continuie.Dacă mergi cu mine în ,,Casa groazei" și reziști până la sfârșitul turului fără să te sperii sau să îmi sari în brațe,ceea ce va fi și evident.Voi zice că ai dreptate și îți voi lua ce vrei tu din acest parc.Dar dacă eu câștig.Tu îmi vei da mie dreptate,mereu, și de restu'...Mai vedem.După ce termina cu planurile pentru pariu,mă opresc în loc.

-Am și eu câteva mici întrebări!

-Te ascult.Spune,orpinduse și el

-De unde ști tu,că eu îți voi "sări în brațe" dacă accept pariul?

-E evident.Îmi răspunde,cu un zâmbet viclean în colțul gurii.

-Dacă zici tu...A doua întrebare.Unde găsim o Casă de genu' ?

-Alle,e un Parc de  Distracții normal sa fie și case din astea pe aici.Spune,iar eu înghit în sec.Doar gândul la ce se poate afla într-o asemenea casa îmi dă fiori pe șira spinării.Doar că,trebuie să-i dovedesc ca sunt mult mai curajoasa decât crede el.

-Bine.Accept!spun hotărâtă,dar în interiorul meu,plângeam de frică.El îmi zâmbește,apoi dăm mâna ca și cum am fi încheiat nu știu ce afacere.

       ~★Casa Groazei ★~

Nu sunt adepta filmelor de groază.Dar când le vad,sper sa intru în canapea,de frica.Acum,când mă aflu în nenorocita asta de casă,simt că...simt că...de fapt nu mai simt nimic.Sunt mult prea speriata sa mai pot simti ceva.

-Deja îți e frică?Răsuflarea calda a lui Chris pe ceafa mea,mi-a străbătut sira spinării.Un fior de teamă mă cuprinsese și îmi era atât de frică să înaintez prin acel hol,cu care casa ne-a întâmpinat.

-Nu!zic hotărâtă și pornesc cu pași mici înaintea lui.Mergeam singură pe coridorul lung.Voci răsunau de după ușile ce se lungeau de-o parte și de alta a holului.Cântecul acela terifiant la pian,era prezent în timpanele mele.Îmi iau inima-n dinți și fac stânga,acolo unde coridorul se sfârșește.Proastă alegere.O creatura sare înaintea mea.Fața mutilată plină de sânge,organele care ieșeau din acea chestie îmi întorsese stomacul pe dos.Am lăsat un țipat ascuțit sa îmi părăsească gâtul și tot ce am făcut a fost să fug în direcția opusă monstrului.Țipam în continuare.In fața mea apăreau tot felul de monștri și criminali cu coase și cuțite.JTK era nelipsit,dar știind ca este în aceeași încăpere cu mine ma terifia.
Plămânii ma ardeau și în continuare țipam.Mi-am închis ochii sperând ca atunci când ii voi deschide să fiu în camera mea și tot ce am văzut pana acum sa fie doar un coșmar.Mă opresc în loc,ghemuindu-mă lângă un perete.Nu îmi mai simțeam picioarele.Vroiam sa plâng,așa că mi-am acoperit fața cu palmele,lasand lacrimile sa curgă. De ce am acceptat pariul ăsta stupid?Nu sunt puternică!Sunt cea mai lașă și fricoasă persoană!
Am început sa țip cat ma țineau plămânii,imediat după ce am simțit pe spatele meu o mână.M-am ridicat instant și am dat să fug,dar acel cineva m-am prins de braț,înainte sa pot face vreun pas.Mă zbăteam ca un pește pe uscat,încercând să scap de mână stranie,ce mă ținea.

-Allice,calmează-te!Mâna prinsese voce sau am înnebunit eu și aud peste tot vocea lui Chris?M-am mai calmat la auzul vocii,însă tot nu aveam curajul să deschid ochii.Deschide ochii Allice.Spune dinou aceeași voce.Mă conformez și deschid un ochi,apoi și pe celalalt la vederea chipului lui Chris în lumina verde și pală din încăpere.

-Te urăsc.Au fost singurele cuvinte pe care i le-am putut adresa.Vocea îmi era plânsă și tremurată.Aveam noroc de mână lui,care ma susținea,că altfel eram pe jos.

-Știu.Spune el calm.Haide,să ieșim de aici.Mă trage după el,până ajungem la ieșirea din casă.Odată ce am pășit afară,lumina puternică a Soarelui,m-a lovit din plin.Mi-am întors privirea spre casă pentru o fracțiune de minut,apoi l-am urmărit pe Chris,înainte să mă pierd de el.Prin toată aglomerația din parc,mă împiedic,astfel ajungând să mă prind de mână lui Chris,ce era înaintea mea cu vreo trei pași.Fără să mă privească,își încolăcește degetele cu ale mele,astfel ajung să formăm un pumn perfect.Mă înroșesc mai ceva ca o roșie,privind legătura dintre degetele noastre.

*******************************************
Scuze pentru greșeli,sper să vă placă.