Cenușăreasa

¤Capitolul 20¤

»»»Din perspectiva autoarei«««

Spaima pe care acei ochi albaștri o emanau,îl satisfăcea al naibii de mult.Îl cunoștea pe blond,stiind că lui nu îi este frică de absolut nimic,poate doar de El,dar în rest,nici moartea nu îl mai speria.
Acum,vazăndul atat de terifiat,nu putea face nimic mai mult decât să zâmbească mișelește.Mintea lui,care de câteva săptămâni era îmbibate în alcool și droguri,era satisfăcută vazăndu-și reușita.
L-a putut baga în sperieți fără sa se străduiască prea mult.Era prea amuzant să îl privescă,cum tremură de spaimă.

Își drege puțin vocea,aplecanduși pentru câteva clipe capul în pământ.Nu își putea distinge tenișii negrii de pământul întunecat,asta făcându-l să rănjească.
Capul lui se ridică brusc,strangand mai tare de gatul blondului.

----Ce i-ați făcut nenorociților?

Șoptește,simtind cum blondul,pe care mai avea puțin și îl baga în trunchiul copacului,se cutremură.Toată spaima lui Ryan disparuse,fiind înlocuită de un val imens de amuzament amestecat cu batjocoră.

----Chris,sunt de-a dreptul uimit.Ți-ai sacrificat din timpul tău,pentru a mă vizita.Ce zici să o lași pe altă dată,poate într-un alt peisaj?Te sun eu când voi avea timp.

Se amuză Ryan,dar Chris nu se lasă mai prejos,el manifestându-și bucuria,sifonandui fața blondului.Pumnul lui Chris face contact cu obrazul lui Ryan,acesta scancind de durere.Chris îi dă drumul blondului,ce cade la pământ cu o mână pe obrazul însângerat.

----Puștiule,tu nu reprezinți niciun fel de amenințare pentru mine.Zack e marea mea problemă,iar eu pe el vreau să îl îngrop de viu.Tu ești un copil,dar îți jur,că dacă i-ai făcut ceva lui Allice,vei avea și tu un loc lângă Zack,în infernurile iadului.

Și spunând acestea,Chris face stânga-n prejur,luand-o la fugă prin pădure.Nu stia unde se duce mai exact,și cum o va găsi,dar tot ce conta în acest moment pentru el era...,,O găsesc pe Allice,și îi fac înmormântarea lui Zack".

¤

Frigul era prezent în întreg corpul ei,determinăndo să renunțe.Nu mai avea puterea să continue,fiind mult prea obosită.Picioarele ei erau înțepenite în loc,refuzand să se mai miște.La fel era și inima ei,refuza să mai bată simtind cum în orice moment,se v-a prăbuși la pământ,murind de frig și spaimă.
Toată această atmosferă ce înconjura pădurea,o îngrozeau de-a dreptul.Copacii de 3 metrii,păreau că se apleacă peste ea,încercand fiecare să o ucidă.Bufnitele și liliecii ce își pierdeau veacul prin scorurile copacilor,îi dădeau impresia ca sunt creaturile infernului.
Era îngrozită,înfrigurită și înfometată.

Cele 60 de minute,pe care le-a petrecut încercând să găsească o scăpare,pentru ea au părut a fii 10 ore.Ore în care tot felul de gânduri mai mult sau mai puțin reale,îi străfulgera gândirea.Nu mai judeca lucid,facandusi tot felul de scenarii,demne de un film horror ce poate câștiga locul unu în topul,celor mai înfricoșătoare filme.

Se prăbușește la pământ,lângă trunchiul unui copac,cu picioarele strânse la piept,incercănd să se mai încălzească.Capul și-l ținea pe genunchi,simtind cum obrajii ei se umezesc.Plangea de frică.Plangea,deoarece stia că va muri,va muri și va scăpa de tot chinul din acestă lume,ipocrită și că se va bucura de revederea cu tatăl și mama ei.Dar ceea ce o speria,era faptul că avea să moară intr-o pădure,mancată de lupi,fară să îi pese cuiva.O durea faptul că nu avea cine să o plângă și cui să-i pese rau că ea a disparut,ducandui la mormânt o floare.Nu mai avea pe nimeni în această lume,si totuși plângea.
Ochii ei încetează să mai verse lacrimi amare,de acestă dată,inchizanduse lent.Îi putea auzea strigând.O strigau și fugeau spre ea,incercand să o salveze.Erau ei,acele ființe dragi,cu care abea aștepta să se reîntâlnescă.