Cenușăreasa

§Capitolul 25§

Allice P.O.V

Un râs isteric învăluise încăperea.M-am ridicat buimacă de pe pat,la fel făcând și Chris.Am examinat camera,căutând sursa acelor râsete.

-Cum să îți fie frică de iepuri?Ce ești tu?O mamaie?spune Nick,ridicându-se de pe jos.Își trece un deget peste ochi,ștergând lacrimile provocate de la atât de mult râs.

-Tu de când ești aici?se revoltă Chris,ignorând faptul că Nick acum știe că îi este frică de iepuri.

-Nu de mult!Dar am putut auzi de ,,teama" ta.Uh Doamne,ce bine m-am mai distrat.Dar nu asta contează.Andy vă așteaptă la masă.zice el repede ieșind din cameră,inaite ca blondul să sară pe el.

-O să-l omor,într-o zi.țipă sperând ca Nick să-l audă.

-Tu chiar te temi de iepuri?vine și a mea întrebare idioată.

-Da!Sunt niște creaturi ale răului.Sub blana aia a lor,moale și pufoasă se ascunde un monstru.zice gesticulând dramatic.

-E ciudat să aud asta de la tine.

-De ce zici asta?întreabă,confuzia citindu-se pe fața lui.

-Pentru că tu ești...tu!Adică un rău făcător și să îți fie frică de iepuri.Ciudat..zic căzând pe gânduri.

-Vrei să vezi ce poate face cu adevărat un rău făcător?

Se ridică brusc de pe pat,stând impunător în fața mea.Îmi ridic privirea spre el,acesta având o înfățișare demonică.Ridic o sprânceană pufăind sarcastică.

-Cumva mă subestimezi?!Alle te sfătuiesc să nu te pui cu mine...

-Deja mi-e frică.spun ironică  și dau să mă ridic de pe pat,dar când am fost în picioare m-am lovit de pieptul lui Chris.Mi-am ridicat privirea,iar asta a fost cea mai mare greșeală.Mă privea fix,dar acea culoarea a ochilor lui,culoare lor de jad era preschimbată într-un roșu aprins,la fel ca întreaga lui față.

-Acum mă mai subestimezi?spune,și-n următoarea secundă observ cum de la spate scoate un pistol.Îl ridică la nivelul capului meu,iar eu închid strâns ochii.Aud sunetul glonțu-lui ce părăsește arma,apoi ca un răget de durere.Deschid lent ochii,văzănd că acum Chris era la o distanță mai mare decât la început.Pistolul era așezat pe un dulap din spatele lui,el stând rezemat de acesta.M-am întors cu spatele,văzând fereastra de lângă pat întredeschisă.Am făcut câțiva pași spre ea,privind afară.Ochii mi s-au mărit instantaneu,punându-mi mâinile la gură.Un om era pe jos într-o baltă de sânge.Mi-am rotit privirea spre,Chris.

-Ci~cine e el?
Mă apropii mai mult de Chris,iar el se dezlipește de dulap,distanța dintre noi fiind dinou aproape inexistentă.

-Unul dintre spionii lui Zack.spune el calm.De parcă nici nu ar fi pe gazonul lui un om neînsuflețit.

-De ce a venit aici?

-Pentru tine!Crezi că Zack a renunțat așa ușor la tine?După cum cred că ți-ai dat seama,nu.
Îmi las privirea în jos,lacrimile făcânduș-i apariția pe fața mea.Plângeam de frică,de nervi,de....nici eu nu mai știu de ce plângeam.Dar lacrimile nu încetau să apară.

-Ține!îl aud pe Chris.Îmi ridică mână dreaptă,punându-mi în ea ceva greu și rece.Îl privesc mai bine și observ că este acel pistol.Îl privesc pe blond uimită,dar el privea pierdut un anume punct invizibil de pe tavan.

-Ești în pericol.Iar eu nu voi fi mereu lângă tine să te apăr.Când cineva se mai apropie de tine,tragi!Chiar și în Zack!spune și iese din cameră.Eu rămân pe loc inspectând arma.Era neagră cu mânerul de un roșu închis, pe acesta fiind scrise niște inițiale.Am lăsat arma jos,pe dulap,ieșind și eu din cameră.M-am îndreptat spre bucătărie,acolo dând doar de Chris.Ceilalți cred că au terminat de mâncat.M-am așezat la masă,încercând să mănânc pastele mele,reci. Nu știu de ce,dar atunci când Chris a îndreptat pistolul spre mine nu mi-a fost frică.Chiar dacă se auto denumește ,,criminal",am simțit că el nu vrea să tragă în mine.Nu știu de ce!

După ce am mâncat puțin din paste,m-am ridicat de la masă inaitând spre camera Andradei,care a devenit a mea.Ea stă intr-o cameră de la etajul doi,Troy tot pe acolo,iar Nick și Dedy,ori pe aici,ori la Dedy acasă,depinde.Dacă sunt prea obosiți,dacă afară plouă cu biscuiți,dacă vine vreun Taifun,rămân aici.Deci ei nu prea plecă acasă.Dar e distractiv să locuiești cu ei.Sunt cei mai mici,adică Dedy e mai mică decât mine cu 3 luni,iar Nick decât băieți și Andrada.El are 19 ani,Chris 20,Andrada 24 la fel și Troy.Iubesc să stau cu ei.Chiar dacă nu am avut parte de momente mai apropiate asta nu înseamnă că nu i-am cunoscut pe fiecare.Sunt de treabă,sunt o echipă și se înțeleg.Defat mint...Ei sunt o familie.Iar asta mă bucură cel mai mult.Acum fac și eu parte dintr-o familie perfectă.

După ce m-am schimbat în pijamalele mele albastre cu numărul 94 pe ele,m-am băgat în pat,sub așternuturile pufoase.Am început să zâmbesc,deoarece aveam cel mai mare plan pentru mâine.

***************************************

Salutare.Am postat și acest capitol.Sper să vă placă.Scuze de greșeli și pwpici pandacorni mei.