Cenușăreasa

*Capitolul 7*

Baiatul misterios si-a dat jos gluga,lasand la iveala doi ochi verzi si un zambet perfect,ce se asortau de minune cu parul lui ciufilit si blond.

—Esti bine?Eu sunt Chris,sunt nou in liceu.spune el inspecatandu-mi fata.

—Allice sau Cenusareasa.Incantata.ma prezint,lasand privirea in jos,indreptandu-ma spre iesirea clasei.Ma indreptam spre vestiarul meu,unde imi las rucsacul cu haine,luand cartile pentru ora de romana.
  Mergeam ca un zombie pe holul pustiu,deoarece se sunase de intrare de aproximativ 3 minute.Numai chef de ore am eu acum.Imi vorbea propria constiinta,in timp ce ajunsesem in fata clasai.Decid sa intru la ora,vrand sa deschid usa,dar o voce ma opreste.

—Allice,stai.De ce ai plecat asa?ma intreaba,oprindu-se in dreptul meu.

—S-a sunat si orele au inceput,deci trebuie sa fiu prezenta.spun eu

—Si crezi ca mai are rost sa intrii la oră.S-a sunat de 10 minute.spune,zambind sarmant.

—Oh..Ai dreptate.spun,iar zambetul lui ma facut si pe mine sa zambesc.

—Pai daca tot nu mergi la ora,imi arati si mie liceul?

—Bine.accept,rugandu-l pe Chris sa ma urmareasca.I-am aratat fiecare laborator,bibloteca,sala de tratru si sala de sport.Ajunsi in curtea,l-am dus in sera liceului.Intrati in sera,Chris privea fascinat,încaperea.Privindu-i fata,un mic zambet mi s-a conturat pe chip.

—Aici e locul unde vin mereu cand sunt suparata.ii spun,pe obraz scurgandumi-se o lacrima.O sterg repede,sperand sa nu ma fi vazut Chris.

—Ai patit ceva?De ce plangi?ma intreaba ingrijotat.Ma asez pe una dintre bancutele din sera,privind ganditoare la un ghiveci de trandafiri.Chris se aseaza langa mine,asteptand sa îi dau un raspuns.Am tras aer adanc în piept,dand drumul amintirilor.

—Cand eram mica si mama traia,aveam in curte o gradina cu trandafiri.În fiecare seara,cand era vremea frumoasa afara,ieseam cu mama in curte si ne intindem pe ierba.Eu priveam stelele,iar ea imi spunea povesti sau imi canta.A fost cea mai buna mama.spun,simtindu-mi obraji umezi.Chris imi prinde barbia cu doua degete,obligandu-ma sa-l privesc,stergandu-mi cu cealalta mana lacrimile.Se apropie mai mult de mine,tragandu-ma intr-o imbratisare.

—Nu trebuia sa imi povestesti daca stii ca nu vrei.imi spune mangaindu-mi parul.
Ma indepartez repede de el cand in sera intra Van cu un zambet tamp pe fata.Chris se ridica jenat de pr banca,iesind din sera.Van se aseaza langa mine zambetul ajungandu-i pana la urechi.

—Deci cine este tipul?Sa fiu sincera si eu mi-asi pierde timpul cu asa baiat.Dar acum pe bune...Cin este?ma intraba exasperata.

—Il cheama Chris.E nou in liceu.ii spun,plictisita ridicandu-ma de pe banca.

—Nou zici...Daca tot e nou,asta inseamna ca nu stie de faza cu ,,Cenusareasa".imi spune aberand.

—Van,vorbesti prostii.Si el stie de faza cu Cenusareasa.

—Eh...Dar se pare ca va intelege-ti.

—Daca zici tu.spun intrand cu Van in liceu.Mergeam spre sala de clasa in liniste pana cand Van se trezeste sa spuna.

—Alle,sa stii ca suntem asteptate in sala de teatru,pentru prima reletiție a scenetei.spun,schitind un zambet,iar eu o privesc mirata.Fara sa mai zic ceva o trag dupa mine pana in sala de tetru.

Heii...Capitol nou,defapt vechi.Scuze pentru incurcatura facuta,la media Chris si scuze pentru greseli.Va pwp