Ajunse la bar,am rămas împietrită atunci când am facut contact cu privirea Vanesei.Max era lângă ea,dar cand m-a vazut s-a întors cu faţa spre bar,luând un pahar cu alcool.Dayana ma luat de mână tragandu-ma după ea,în faţa barului.Vanessa se apropie de mine,întrebănd şocată.
-Alle,ce faci aici?spune,analizându-mă în totalitate.
-Am venit cu Chris!De ce te uimeşte faptul că sunt aici?spun,ignorando complet.
-Alle,uite...Eu ştiu că m-ai auzit vorbind cu Max după ore,dar...spune,iar eu o întrerup.Mă întorc cu faţa spre ea,spunând cu lacrimi în ochi.
-Vanessa,prieteni nu se bârfesc pe la colţurile liceului.Sau mai bine zis...Noi am fost prietene sau ai stat cu mine din milă?Ți-a fost milă de Cenuşăreasa,fata fără niciun prieten,mereu luată în râs de toti din liceu!tip la ea,dar vocea mea a fost acoperită de muzica din club.
-Alle,eu...!
-Tu nimic.spun,mergând spre ieşirea clubului.Lacrimile curgeau siroaie pe faţa mea,simţind în suflet doar ură.Ura ce în urmă cu cateva zile,era prietenie şi încredere,iar acum totul a dispărut.Poate eu şi Vanessa nu am fost prietene,iar ea şi-a bătut joc de mine.
Ajunsă în parcarea clubuli,mă aşez pe capoata unei maşini,simţind cum puterile mă lasă.Mi-am pus mâinile pe genunchi,luând o gură mare de aer,dar dintr-o dată totul în jurul meu devine negru,ameţind din cauza unui miros ce l-am inhalat dintr-un material ce mi-a fost pus la nas.Nu simţeam nimic,nu auzeam,nu mă puteam mişca,aşa că am lasat totul în voia sorţi.Si aşa ce rost are să trăiesc?Singura mea prietenă s-a dovedit a fi defapt o minciună,iar lui Chris sunt sigură că nu îi pasă atât de mult de dispariţia mea.
Chris P.O.V
După ce fetele au plecat,am putut discuta cu Nick probleme serioase,dar el schimbă subiectul.
-De ce ai adus-o aici?spune el,aşteptând un răspuns concret.
-Şi ce vroiai să fac?I-am promis tatălui ei că o voi proteja de acel cretin.îl lămuresc,devenind încordat.Nick se uită la mine uimit,apoi spune.
-Şi acum unde este ea?mă întreabă,eu cautănd-o cu privirea prin club.Tot ce am putut vedea,era Dayana,ce îşi făcea loc printre alcolici venind speriată spre noi.Ajunsa în în drptul nostru,se vedea pe faţa ei frica.M-am ridicat panicat de pe canapea,intreband-o cât de calm am putut.
-Unde este Allice?
-Ze~Zeck.reuşeşte să zică,Nick ridicându-se de pe canapea,mergand spre ea şi luând-o în braţe.
-Chris,eşti un prost!spune,eu ignorănd-ul,mă îndrept spre ieşirea clubului.Îmi scot telefonul din buzunarul blugilor,apelând singura persoană ce mă poate ajuta să o găsesc.
C.T
-Hei fraţioare!Ce mult a trecut de când nu ne-am mai auzit.îmi răsună în urechi voce Andradei,rasul ei batjocoritor enervandu-mă.
-Andy,nu te-am sunat să povestim amintiri din copilărie.îi explic,devenind din ce în ce mai agitat.
-Atunci care e problema?
-Problema e că,Alle a fost răpită de Zeck.
-Cât de prost poţi fi?!se ţipă ea în telefon,eu îndepărtănd-ul de la ureche.
-Ok,sunt prost!Recunosc,dar te rog ajută-mă să o găsesc.mă milogesc,sperând să mă ajute.
-Mâine sunt la tine.spune şi închide apelul.
S.C.T
Mi-am băgat telefonul la loc în buzunar,mergând spre maşina mea.Am urcat în maşină,accelerând spre casă.Strangeam volanul cu putere,nervii şi vinovăţia fiind prezente in mintea mea.Cum am putut să o pierd?Dacă Zeck îi spune adevarul,tatăl ei mă împuşcă direct în cap.Oh,Nick şi Andy au dreptate,sunt prost!
Ajuns în faţa uşii casei mele,am deschiso trăntindo cu putere de perete,apoi trantindo la loc,inchizand-o.M-am aşezat pe canapeaua din living,lăsând capul pe spate.Mi-am pus o mână peste ochi,dar m-am ridicat imediat de pe canapea,invartindu-ma agitat prin casă.Nu puteam sta până mâine,aşteptândo pe Andrada.Mă speria gândul ca Allice e acum cu psihopatul de Zeck,care o poate speria,viola sau nu mai ştiu eu ce îi mai trece prin mintea lui bolnavă.L-am studiat pe Zeck mult timp,încât mi-am putut da seama că el obţine mereu ce doreşte.Acum că o are pe Allice,poate ajunge mult mai uşor la ceea ce deţine tatăl ei.
Am inspirat adanc,luând din dulapul din camera mea,un pliculet cu praf.L-am deschis încrezător,punând praful alb în palmă,apropiindu-mi nasul de palmă tragand tot praful în mine.Am aruncat plicul,gol prin cameră,trantindu-ma pe pat.Toata vinovăţia disparuse,fiind înlocuită de plăcere.Râdeam involuntar,simţind un val de bucurie şi tot felul de sentimente ce mi se amestecau în stomac,dintr-o dată totul devenindu-mi negru în faţa ochilor.
Heii capitol nou....Scuze pentru greşeli şi vreau comentarii...Pwpici ♥♡
أنت تقرأ
Cenușăreasa
قصص المراهقين,,De ce m-ai lăsat?!Crezi că nu am nevoie de tine?Crezi că îmi e mai ușor fără prezența ta? Nu îmi e deloc ușor.Am nevoie de tine.Întoarce-te la mine mamă.Te rog!"
