Cenușăreasa

§Capitolul 23§

Să trăiești cu spaimă în suflet e greu.Îți este frică mereu de tot ce este în jurul tău.Nopțile nu poți pune geană pe geană,știind că el este acolo.Se ascunde în umbra întunericului,si știi că dacă nu ești precaut totul s-a sfârșit pentru tine.Te vânează de la depărtare.Îți sfâșie sufletul,dor gândindu-te.El e acolo.El,trecutul,este acolo.În jurul fiecărei persoane,făcând-o să sufere și să regrete că s-a născut.Adică să regrete trecutul.

Allice P.O.V

Voci se auzeau de jos.Ceilalti veniseră într-un suflet de la club,după ce eu m-am încuiat în cameră.Chris i-a sunat și le-a spus totul,absolut totul.
Îi puteam distinge ușor vocea furioasă a lui Chris,dar și țipetele disperate ale Andradei.Nu m-am obosit să le ascult conversația.Eram răvășit pe interior.Nu aveam puterea să mă ridic de lângă pat,să mă schimb.Tot ce mi-a zis Chris,fiecare literă,ce alcătuiau acele cuvinte,m-au distrus.Ce rost mai avea să neg.Nu puteam spune că au fost minciuni.Acum nu mai pot spune acest lucru.
Am stat ceva timp analizând totul.Observând că tot ce a zis Chris acum se leagă perfect cu trecutul meu.
Au fost momente din copilăria mea care îmi dau explicația corectă.Tatăl meu a fost un criminal încă de când eu m-am născut.Dar și multe lucruri pe care nu le înțeleg,dar nu am cum să le mai înțeleg acum.Cine să mă deslușească?!Cine să-mi dea explicații?!Nimeni!!Nimeni nu mă mai poate ajuta acum.
                              ¤
Tresar speriată când de jos,se aude o bubuitură puternică,apoi nimic.Tipetele celor doi frați au părăsit casa,învăluindu-se în liniște.

----Alle,deschide ușa!se auzi vocea micuță a Dayanei.Mă ridic cu greu de lângă pat,târâindu-mi picioarele până în fața ușii.Prind clanța rece,în mâini,dar nu spun nimic.Închid ochii,trăgând aer adânc în piept....

Andrada P.O.V

----De ce Chris?Tu nu realizezi în ce pericol ne-ai băgat?!Cum i-ai putut spune?țipam.După multi ani,acum țipam la fratele meu și sufeream.Chiar dacă eram cu nervii întinși la maxim,sufeream că mă cert cu el.Însă trebuia,trebuia să-l fac să înțeleagă gravitatea situației.

----Crezi că nu știu?!Dar înțelege că dacă nu îi spuneam eu,aici și acum,ar fi fost mult mai grav.Dacă Zack era cel care i-ar fi spus tot adevărul,atunci ce s-ar mai fi întâmplat?Bucurăte că nu i-am spus eu tot adevărul!!țipă el spre mine,fiind și mai nervos.

----Să mă bucur Chris?!Esti prostit sau ce?!Nu ne mai putem bucura prea mult timp!Cine știe ce gândește ea acum și ce poate face!Chris gândește puțin!Ea ne poate crede trădători și mincinoși,se poate îndoi de încrederea nostră și să plece!Atunci vezi tu bucurie pe noi!spun ultima propoziție,fiind sarcastică.Mă uitam la fratele meu,nervoasă,iar el stătea,pe gânduri calculând fiecare posibilitate.Deschide gura să mai zică ceva,dar este întrerupt.Telefonul începuse să-i sune.Se încruntă,privind apelantului apoi răspunde.

----Alo?!...Ce?!...Cum ați putut permite așa ceva?!....Unde e acum?!....Esti idiot?!Era sub supraveghere vostră?!.....Suntem morți,cu toți!!....Bine,adunăi pe toți la sediu.Vinim și noi acum!spune și închide apelul.Linistea se lasă peste noi,Chris respirând greoi.Își închide ochii preț de câteva minute,pufăind nervos.

----Domnul Așthon,a fost răpit de la spital.spune el dintr-o suflare.Iar eu,Troy și Nick îl privim șocați.El își trece mână prin păr,apoi fuge spre ușă,noi făcând la fel.Dedy ne urmărește până în pragul ușii,dar înainte de a porni motoarele mașinilor,Chris îi spune șatenei.

----Ai grijă de Alle!Și spunând acestea,tunăm motoarele,gonind spre sediul Joker-ului.

Dayana P.O.V

Privesc mașinile plecând,una după alta.Patru mașini negre,goneau acum pe șoseaua întunecată.Nu înainte să închid ușa,arunc o privire în stânga și-n dreapta fiind sigură că nimeni nu-i prin jur.Trăntesc ușa,închizând-o cu siguranța și cheia.Trag draperiile în geam,luându-mi o privire calmă și un zâmbet pe buze,urcând spre camera unde era Allice.
Ajunsă în fața ușii,bat ușor la ea spunând.

----Allice,deschide ușa!
Ea nu răspunde,iar eu zic din nou.

----Nu mai e nimeni acasă.Au plecat toți.spun cu vocea încrezătoare,sperând să deschidă.Succes!Ușa se deschide ușor,iar Alle își scoate doar capul afară.Avea ochii roșii,fața ei fiin umflată și plină de rimel.Îmi înăbușesc râsul,iar ea spune cu o voce de copil mic.

----Chris nu e acasă?spune,iar eu îi răspun cu o mișcare scurtă a capului.Iese în totalitate din cameră,dar eu o trimit înapoi,spunândui să facă un duș și să se schimbe în ceva mai puțin rupt.Face întocmai,eu coborând în bucătărie.Pregătesc un bol mare cu floricele și două pahare cu suc de vișine,așezândule pe măsuța,din living.Mă pun pe cautat un film,apoi o aștept pe Allice.După 10 minute coboară și ea jos,aranjată și schimbată.Purta o pereche de colanți albaștri închis,un tricou negru și o pereche de sosete scurte albastre cu ursuleți.Avea părul strâns intr-o coadă de cal,iar fața ei era curată.Îi zâmbesc,ea făcând la fel apoi se așează lângă mine,iar eu dau drumul filmului.O comedie a început să ruleze pe ecranul televizorului,iar noi nu mai puteam de râs,din primele 5 minute.

----Mulțumesc Dedy!se face dintr-o dată auzită blondina,iar eu îmi întorc privirea confuză,spre ea.

----Pentru?

----Pentru că ți-a păsat de mine.Adică m-ai bine dispus și pentru că ai făcut floricele.spune ea,zâmbit la ultimele două cuvinte.Mă apropii de ea luândo în brațe.

----Scumpo,normal că îmi pasă de tine.Ești prietena mea.zic zâmbind,iar ea îmi răspunde la îmbrățișare.
Stăm îmbrățișate câteva minute,dar ne îndepărtăm când ușă se trântește cu putere de perete,pe ea intrând EI.

************************************************

Heii uitați și acest capitol,pe care cred că l-ați așteptat cam mult...Dar acum e postat,vă rog nu mă înjurați.Sper să vă placă și pwpici,panda mei.