Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 15

         Timpul trece parcă cu încetinitorul pentru cei doi. Chris nu știe de cât timp o lăsase pe Daiane singură în dormitor, de cât timp a ieșit afară sau de cât timp ocupă leagănul, având-o ca parteneră pe Natalie.

         Nici unul dintre ei nu a mai sinchisit să spună ceva. Natalie bate nerăbdătoare din picior, dar nu are habar cum să înceapă un subiect de conversație.

         În schimb, Chris parcă s-ar afla într-o stare de hipnoză totală. Privirea îi este pierdută pe peisajul ce îi înconjoară, însă o privește pe furiș și pe femeia intrată în curtea lui.

—M-a uimit să te găsesc aici, vorbește acesta de la un timp, răsucindu-și privirea în direcția străinei. Nu ai avut somn?

         Se dojenește în gând în urma ultimei întrebări. Nu ar trebui să îl intereseze cât a dormit respectiva femeie, chiar dacă chipul său este mai palid decât de obicei, iar cearcănele evidențiate, cu toate că Natalie a folosit și puțin fond de ten.

—Am dormit câteva ore, răspunde Natalie.

          Chris încuviințează pe semne că a înțeles. Ar vrea să pună mai nulte întrebări legate de acest subiect, dar se abține. Își înghite cu greutate nodul abia format în gât și oftează.

—Când vom putea începe acel proiect la cafenea?

          Natalie este aceea ce rostește această întrebare, așa că Chris este nevoit să o privească din nou fix în ochi. Stomacul i se strânge, iar inima începe să îi bată cu putere în piept.

—Chiar mâine. Muncitorii așteaptă un semn de la noi. Voi vorbi astăzi cu ei, vom pune la punct ultimele retușuri la schițe și ne întâlnim acolo. Avem nevoie însă, de câteva materiale. Te voi anunța când știu ceva concret.

—Am înțeles. În acest caz, aștept telefonul tău, Natalie zâmbește, ridicându-se de pe leagăn. Chris îi urmează exemplul și ajung să se privească unul în ochii celuilalt.

         Constată înpreună căci culoarea ochilor le este identică. Ambii dețin aceeași nuanță de maro.

          Se opresc să se privească cu admirație, în momentul în care cineva își drege glasul în spatele lor. Acel cineva începe să facă pași mari și apăsați spre ei, menținându-și privirea furioasă.

         Chris rămâne surprins în momentul în care Daiane își izbește buzele de ale lui când ajunge în dreptul său. Își încolăcește brațele în jurul gâtului bărbatului puțin mai înalt decât ea, neîntrerupând sărutul, obligându-l totodată să își plece puțin capul. Degetele lungi și subțiri se amestecă printre firele brunete și scurte ale bărbatului, în vreme ce întregul corp lunguieț și subțire i se lipește cu totul de abdomenul perfect lucrat al brunetului. Mârâie amenințător când Chris nu îi răspunde la sărut. Simte că îi dă planurile peste cap, iar asta nu îi convine.

          Aproape o lovește pe Natalie cu fundul când își unduiază corpul în față și îl trage  aproape pe soțul ei.

—Daiane, Chris îi oftează pe un ton apăsat numele soției sale. Continuă să o țină lipită de el, chiar dacă în acest moment sărutul s-a sfârșit doar pentru a o strânge subtil de braț. Femeia nu pare impresionată de modul în care bărbatul îi cere într-un mod intim să se oprească, așa că se răsucește cu fața spre cealaltă femeia din curtea lor.

          Natalie este cu mult mai scundă decât ea, iar asta îi aduce un bonus în această confruntare. O măsoară din cap până în picioare înainte să deschidă gura și să spune ceva.

—Scuză-mă, nu te-am văzut aici.

          Zâmbește ironic, depărtându-se brusc de pieptul lui Chris. Reușește să facă doi pași spre șatenă și să ofteze, apoi se oprește brusc.

—Dar, continuă tot ea, tu ce cauți în curtea mea și a soțului meu? Are grijă să accentueze gradul de rudenie dintre ea și brunet.

          Natalie rămâne nemișcată, cu gura întredeschisă. Înghite apoi în sec și, se străduiește să răspundă corect întrebării.

—Am venit să vorbesc cu Christopher despre un proiect de serviciu, șeful meu m-a trimis. Nu știam că locuiește cu cineva.

—Da iubita, Chris este soțul meu, iar tu ști că te afli pe o proprietate privată, nu-i așa? Continuă Daiane, menținându-și același zâmbet ironic pe chipul palid.

          Chris face un pas mare înspre femei. Prinde între degete încheietura soției sale pentru a reuși să își ascundă cu totul soția în spatele său. Acum o privește pe Natalie fix în ochi. Este foarte surprins când surprinde tristețe și...dezamăgire în aceștia.

—Îmi pare rău, se aude spunând. În mod normal nu ar avea de ce să își ceară iertare, însă ceva din înăuntrul său se zbate ca un leu în cușcă și simte că trebuie să-i aline într-un fel sau altul tristețea acestei femei.

          Șatena însă, nu îi răspunde în niciun fel. Dă dezaprobator din cap și o ia la fugă spre poarta pe care intrase. În zadar a încercat Chris să o prindă din urmă. Natalie aleargă foarte repede și a reușit să părăsească curtea înainte ca brunetul să ajungă la ea.

—Ce tot faci?!

          Chris își răsucește privirea furioasă spre locul din care Daiane țipă. Are brațele încrucișate la piept și bate nervoasă cu piciorul în pământ.

—Unde crezi că pleci?!

         Bărbatul o ignoră și vrea să treacă pur și simplu pe lângă ea, însă femeia îl prinde de braț. Asta a fost picătura ce a umplut paharul, iar acest fapt se reflectă prin viteza cu care brunetul își întoarce capul spre ea. Se încruntă nervos, eliberându-și brațul.

—Nu cred că ști cine e bărbatul în casă. Dacă vrei ca relația asta să meargă, ar fi bine să îți închizi gura și să nu te mai crezi așa de, deșteaptă! În cazul în care crezi că nu te descurci, ieșirea e acolo, indică cu mâna ieșirea principală din curte.

          Tonul apăsat și nervos cu, care i-a vorbi, a speriat-o pe Daiane. Înghite în sec și nu mai spune absolut nimic. Îl lasă să se depărteze de ea cu mersul nervos și foarte rapid.

          Câteva minute mai târziu, bărbatul iese din casă îmbrăcat într-o pereche de blugi negri și un tricou bleomarin. Iese din curte fără ca măcar să arunce o privire înspre leagănul de pe care Daiane nu s-a mai ridicat încă de când a lăsat-o singură afară.

***

Știu că nu am mai postat de foarte mult timp și îmi pare rău. Paște fericit tuturor și nu uitați că vă aștept părerile și sfaturile! Vă pup!