Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 6

          Cuprinsă din senin de o furie nemărginită, Natalie se redepune pe propriile picioare, refuzând categoric ajutorul bărbatului din fața sa. Cu privirea încă pironită în pământ, se leagănă într-o parte și alta înainte să se sprijine cum trebuie de mânerul ușii.

          În timpul acesta, Christopher o analizează din cap până-n picioare. Nu are ce comenta, tipa este frumoasă, însă atitudinea lasă de dorit. Din primul moment în care o întâlnise, nu făcuse altceva decât să ,,construiască" un scut plin de ironii după care să se ascundă.

          Din totdeauna iubise simplitatea fetelor, dar nu avusese norocul să întâlnească așa ceva până acum. Femeia din fața sa pare de o originalitate nemărginită. Pe deasupra că nici un fel de fard sau alte produse cosmetice nu se zăresc pe chipul său angelic, și îmbrăcămintea este la fel de modestă.

          O pereche de blugi albaștri, un maiou alb și un hanorac roșu peste. Nimic extravagant sau ieșit din comun. Christopher nu se poate abține și compară înfățișarea soției sale cu a acestei străine.

          Diferența dintre cele două nu este numai înălțimea, ci și caracterul, înfățișarea și stilul vestimentar.

          Daiane nu ar putea ieși vreodată din cameră dacă părul nu ar fi așezat perfect în vârful capului, ori dacă vreun colț al unei cămăși este boțit. Întotdeauna a fost extrem de atentă la înfățișare. Spunea că, omul te percepe după felul în care arăți. Și exact asta l-a făcut pe Christopher să privească această femeie cu alți ochi.

          Odată ce Natalie și-a așezat cât de cât vestimentația,  își ridică privirea spre făptaș. Un mic licăr îi strălucește în ochii săi căprui, însă dispare la fel de repede pe cât venise.

—Da! Se rățoiește bruneta spre el. Iarăși eu! În carne și oase!

          Își readuse aminte de lovitura provocată de acest străin, iar după ce îi mai aruncă una dintre privirile sale furioase, se răsucește pe călcâie și intră în baie. Până la urmă furia îl cuprinde și pe Chris, așa că intră și el după Natalie. Se întâlniră din nou în fața unei imense oglinzi.

          Ca și cum acesta ar fi fost un impuls de moment, cei doi au rămas împietriți în fața persoanelor ce se reflectă în oglindă, mulțumindu-se doar analizându-se unul pe altul din cap până-n picioare.

          Nici Natalie nu avea ce comenta la adresa lui Chris. După cum îl vedea acum, mult mai clar decât în ultimele două dăți când s-au întâlnit, este un tânăr chipeș. Păcat de caracterul său ca de văcar. Nataliei i-a rămas întipărită în minte momentul acela în care, voia să-i ,,fure" pur și simplu cheia skijetului din mână, fără ca măcar să o întrebe dacă este de acord. Asta a înfuriat-o teribil, motiv pentru care l-a poreclit în sinea sa ,,Văcarul".

          Dacă ea se mulțumește  privindu-i chipul. Christopher e  mai îndrăzneț. Obrajii Nataliei acum erau roșii din cauza privirii străinului ce coborâse pe spate în jos. Întrerupse contactul vizual și se reapucă de treaba ce o făcea înainte să vină el aici.

          Cu mare grijă tamponează un șervețel ud de pata roșiatică abia formată și se roagă în gând să nu se învinețească. Nu ar  ști ce explicație să-i dea lui Andrew pentru acest lucru. Oricât de neînfricată ar fi ea, tot se sperie groaznic, atunci când Andrew este furios. Îi cunoaște temperamentul vulcanic și de necontrolat, așa că refuză să-i dea motive pentru care merită să spargi tot prin casă ori să bagi un om în spital.

—Nu ar fi trebuit să stai în dreptul ușii, rupe Chris liniștea apăsătoare.

—Ăsta e un fel de ,,îmi pare rău " în lumea asta a ta?