Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 11

          După ciocnirea neașteptată, Chris și Natalie au rămas încremeniți. Stau cu totul lipiți unul de altul, iar dacă Natalie nu ar fi rostit aceea întrebare, cu siguranță că și liniștea ar fi fost așternută în încăpere. Se privesc adânc în ochi, suprinși de această revedere. Coincidențele sunt mult prea mari, iar cei doi aproape că nu se mai miră să dea unul peste altul la fiecare pas. A ajuns să fie un lucru obișnuit.  Domnul Atweel se încruntă la  imaginea  ce se derulează în fața ochilor săi. Își drege glasul și  le atrage atenția celor doi de prezența sa în încăpere.

           Rușinată de postura în care se află, Natalie se retrage rapid din brațele lui Chris. Îi aruncă o privire încruntată și face un pas în spate.

—Ce cauți aici? Îl întreabă aceasta pe cel mai calm ton de care este capabilă în momentul de față. Chris o privește de această dată tăcut, total surprins de prezența sa aici. Își revine rapid cu firea amintindu-și de prezena socrului său.

—Aici lucrez, domnișoară. Îi răspunde acesta la întrebare. Îl privește pe domnul Atweel cu coada ochiului și îi surprinde privirea neîncrezătoare. Trebuie să joace acest teatru mai bine de atât. Socrul său nu trebuie să afle de întâlnirile pe care cei doi le-au mai avut. Ar fi în totalitate nepotrivit.

           Natalie înțelege unde vrea să bată brunetul, așa că decide să-i facă jocul. Înclină ușor capul, un semn al politeții sale, apoi își îndreaptă atenția asupra directorului din spatele biroului.

—Bună ziua!

—Bună ziua! Îi răspunde acesta impasibil.  Ia loc, te rog, domnișoară.

           Natalie ocupă scaunul liber din fața biroului maroniu. Cu coada ochiului îl vede și pe Chris ocupând celălalt loc liber de lângă ea și brusc mușchii îi devin mai încordați. Inspiră și expiră aerul din încăpere încercând    să-și țină pentru ea tremurul interior. Aruncă o scurtă privire pe birou și constată cu stupoare că domnul Atweel chiar este un bărbat dezordonat. Auzise câteva lucruri despre această firmă de la șeful ei, George, însă nu se gândise că ar putea fi condusă de un bărbat atât de zăpăcit încât să-și uite ceașca cu cafeaua neagră pe birou. Doar are secretară. Nu i-ar fi fost atât de greu să o cheme pentru a rezolva această chestiune.

—George te-a trimis, nu-i așa? Sparge bărbatul liniștea stânjenitoare așternută în încăpere.

—Da, răspunde femeia cu glas stins ridicându-și privirea din pământ.

—În acest caz știu prea bine despre ce este vorba, vorbește din nou domnul Atweel. Era și timpul ca George să ia o atitudine cu privire la clădirea aceea veche și ponosită.

           Femeia își abține cu greu un oftat enervat. Bărbatul ăsta o calcă deja pe nervi în doar câteva minute. De când și până când își permite să-și dea cu părerea despre locul său de muncă preferat? În fond și la urma urmei, fiecare patron face ce dorește cu  clădirea sa. Ar putea să o spargă dacă asta crede de cuviință.

           Dar ceea ce îi atrage  cu adevărat atenția a fost tonul scârbit cu care acesta vorbise. Natalie se întreabă în sinea sa de cât timp o fi vrut bărbatul să intervină asupra muncii lui George și mai ales, ce are de gând să facă mai departe.

—El este Christopher Darwin, indică bărbatul spre ginerele său ce stă sprijinit de speteaza scaunului cu gândul cu totul în altă parte.  Va avea grijă ca până săptămâna viitoare toate actele să fie finalizate, iar muncitorii vor fi trimiși la cafenea.

           Natalie aprobă ușor printr-o înclinare a capului. Christopher, Christopher. Își repetă continuu în gând. Nu știe de ce, dar o bucurie imensă i se așterne minții și rațiunii sale acum că îi cunoaște numele acestui străin. S-au întâlnit de atâtea ori încât a început să se obișnuiască cu chipul său. Se gândește în sinea sa la înfățișarea lui Chris. Îi aruncă o scurtă privire pentru a-l examina ușor și în detaliu. Spre deosebire de întâlnirile de pe plajă, de această dată brunetul nu mai poartă haine lejere și confortabile. Costumul de un verde închis neșifonat îi vine ca turnat. Mușchii brațelor i se răzbat de sub cămașa albă, iar sacoul cu nasturele desfăcut vine la fix pentru a-i oferii și o nuanță de mister. Acum că-l privește mai bine, Chris chiar nu este un bărbat urât. Din contră, arată precum un fotomodel din revistele Americane. Câte inimi o fi frânt!