Parallax [Tradusă în Română]

Capitolul 44 - Voi avea nevoie de o bâtă de baseball

Sophie POV

"El te-a..te-a vi - "Nici nu pot spune cuvântul,dar ea știe ce încerc să spun și dă din cap.Acum îmi ține ambele mâini pe obrazul său."Glumești.Nu?Glumești?"Mă forțez să râd înainte ca vocea mea să pălească."Te rog spune-mi că glumești."Ea își scutură capul.

Oh,Doamne.De abia mă pot uita la ea cu lacrimile care i se adună în ochii,amenințând să cadă în orice moment.Cum poate fi așa crudă încât să mă pună să promit că nu voi spune nimănui?Dar nu se poate să fiu singura care știe.

"Cine mai știe despre asta?"Mă uit în ochii săi căprui.Zâmbi cu jumătate de gură,fruntea odihnindu-i-se pe a mea.

"Doar tu,iubito."Îmi ținu capul în palme,degetele sale mângâindu-mi tâmplele.Mă încrunt.

"Okay,acum chiar că glumești."Se dădu înapoi și își puse mâînile în șold.

"De ce aș glumi?"Îmi aruncă privirea aia - privirea aceea rece pe care mi-o aruncase și în prima zi în care ne-am cunoscut - care îmi dădea fiori,și e de parcă revine la ceea ce era înainte să o cunosc.Atunci realizez că nu intenționa niciodată să mă sperie...era pur și simplu auto-apărare.Așa a fost dintotdeauna.

Deci dacă privirea aia de gheață e auto-apărare,atunci de cine se apără?Singura persoană de acolo sunt eu.

"Nu știu."Zic eu."Eu nu vreau...Nu vreau să cred asta."

"Poți fugi acum dacă vrei."Zise ea cu mâinile încă încrucișate,ochii săi aruncându-mi priviri de gheață.

"Ce?"

"Dacă nu vrei să ai de a face cu asta,va trebui să pleci."Luă o mână și arătă spre ușă.

Crede că o voi lăsa baltă?Ce dracului?Crede că o voi părăsi.Crede că voi fugi de ea din cauza unui lucru pe care acel...acel Jackson i l-a făcut!Simt cum mâinile mi se strâng în pumni,iar unghiile îmi intră în palme.

Imaginii ale scenariului care s-ar fi putut întâmpla în acel moment îmi trec prin fața ochilor,imaginația mea necontrolată luând-o la goană din nou.A lovit-o?Era inconștientă?Sau era trează și țipa?Oh,nu vreau să îmi imaginez mai multe,sau îmi vor sângera palmele.Și urăsc când sunt nervoasă.Nu mă pot controla.Sângele îmi fierbe iar tot auto-controlul meu zboară pe geam,iar eu sunt lăsată să țip și să arunc chestii.

Dar știu ce trebuie să fac/

"Ups."Spun eu în timp ce fug pe scări cât de repede pot în platformele mele (care este totuși destul de rapid)."Hey,Jackson!"Țip în timp ce fug pe scări,apărând în vizorul tuturor - prima oară când nu îmi pasă că lumea se uită la mine - când două mâini se înfășoară în jurul meu și mă ridică pe scări."O să te omor!"Reușesc să chițăi la ea în timp ce Jessie își cere scuze.

"Iertare.Nu îi place când lumea parchează așa aproape de mașina ei."Râse și continuă să mă tragă pe scări.Cu ușurință,chiar."Mașina aia e puiul ei."

"Ești mort!"Chițăi din nou în timp ce sunt trasă din nou în camera lui Jessie.Mă împinge la propriu în cameră și se grăbește să închidă ușa.Aproape mă împiedic,dar reușesc să cad pe patul ei.Când mă uit la ea,ea mă privește enervată cu brațele încrucișate.

"Ce dracului încercai să faci?"Șuieră ea la mine în timp ce se apleca peste mine."Hm?"

"Aveam de gând să îl omor în bătaie,evident."Mă ridic din pat."

"Și cum plănuiai să faci asta?Băiatul ăla e de trei ori mai mare ca tine și - "

"Cam exagerezi,nu crezi?"O întrerup,dar ea mă ignoră și continuă.

"Am mers la sală din seara în care s-a întâmplat,și nici măcar eu nu aș fi în stare să îl dobor!Sophie,dacă ai încerca să te bați cu el,el ar începe să râdă sau te-ar face praf,și nu am de gând să las asta să se întâmple!"E îngrijorată în privința mea când ei i se întâmplă toate astea?

"Sunt puternică."Încerc să zic,dar nici eu nu mă cred."Voi avea nevoie de o bâtă de baseball,totuși."Mă uit prin camera ei.Cel mai apropiat lucru de o bâtă de baseball din camera aia era chitara ei,dar sunt sigură că nu ar vrea să distrug aia în capul lui.Stai,nu era fratele ei obsedat de baseball?Dacă cineva are o bâtă de baseball,el e!"Ethan!"Exclam înainte de a mă îndrepta din nou spre ușă.Mă luă de mână și mă trase înapoi.

"Nici el nu are."

"Nu îmi pasă!Trebuie să aibă ceva prin cameră cu care să îl pot bate pe nemernicul ăla!"Încerc să trec de Jessie,dar nu se mișcă."Jessie!"E sigură că nu îl poate bate?Se îndepărtă de ușă,cu mâinile pe umerii mei în timp ce se uita în ochii mei.

"Nu vei face nimic."

"De ce nu?"

"Pentru că te implor eu să nu o faci."Se uită la mine câteva momente și parcă trecu o veșnicie,când ea căzu în brațele mele,îngropându-și fața în părul meu,mâinile sale apucându-mă de umeri."Te rog."Îmi înfășor imediat brațele în jurul eu.

"Doar dacă promiți să spui cuiva."Negociez eu.Dar ea nu spune nimic.În schimb,începe să plângă.Și e prima oară când Jessamine nu mai pare invincibilă.

____

Nu vreau să plec,dar când se face nouă,trebuie să plecăm acasă.Tot drumul spre casă nu m-am putut gândi decât la Jessamine.Sper că e în regulă.Sper că va spune cuiva.Trebuie să îi spună familiei sale,și cel mai important,trebuie să îi zică lui Paisley.Fata aia trebuie să stea cât mai departe de Jackson.

Mama a condus,știind că sunt prea distrasă de propriile gânduri pentru a mă putea concentra la drum.

Acum parcăm în fața casei,pășind în frig și grăbindu-ne în casă pentru a scăpa de frig.Am prefera să fim înfășurate de căldura oferită de casa noastră.Ușa se deschide și pășim înăuntru,văzând imediat silueta de pe canapea.E tatăl meu.Doar că nu arată la fel cum arăta când mi l-a dat pe Nickel.Avea o grimasă pe față în timp ce mai lua o gură de whiskey dintr-un pahar fițos de cristal.

"Ați întârziat."Spuse el,turnându-și mai mult în pahar."Ați zis până la nouă.A trecut un sfert de oră."Mama se duse la el.

"Haide,Charlie."Vorbi ușor,luându-l cu grijă de umeri."Ești beat."Încercă să îl ridice,și pentru un moment părea că o va asculta.Dar în schimb,îi împinse violent mâna de lângă ea.Îi luă încheietura și o strânse.Mama nu își putea trage mâna de lângă el.

"Nu mă atinge,Marianne!Știi că nu îmi place."

"Hey!"Țip eu,băgându-mă între ei."Nu o atinge!"De ce am venit așa aproape?Ar fi trebuit să mă aștept că mă va împinge,și ar fi trebuit să mă aștept la căderea mea de pe parchet.Dar cel puțin mama e liberă acum.

"Geh in dein zimmer,Sophie."Îmi spuse ea.Du-te la tine în cameră.Nu vreau la început,dar apoi se rugă de mine cu privirea.O ascult,dând din cap înainte de mă duce la mine în cameră,încuind ușa.Îl iau pe Nickel de pe pat și las lumina aprinsă în timp ce mă grăbesc să merg în dulap,ascunzându-mă în colț în timp ce aud țipete și un pahar făcut praf la parter.Îl strâng pe Nickel în timp ce ne ascundem amândoi în colț.

Vreau să o sun sau să îi dau mesaj lui Jessamine pentru că știu că ea mă va liniști,dar și ea are problemele ei.Nu vreau să o deranjez sau să îi fac seara mai rea decât e deja.Sper că e în regulă.Sper că e în regulă.