Parallax [Tradusă în Română]

Capitolul 33 - Sărută-mă

Jessamine POV

Când ajung acasă,e un concurs de țipat.Poate că sunt epuizată,dar asta nu înseamnă că nu mai am deloc energie când o văd pe Paisley stând liniștită pe canapea.Energia rămasă în mine se aprinde de parcă am aruncat un chibrit în benzină.

Mă așez în fața lui Paisley.Ea își ridică ochii din telefon.

"Oh,bună,Jessie!"

"Cu cine vorbești?"Țin telecomanda în mine,cu mâinile încrucișate.

"Un prieten."Dădu din umeri cu un zâmbet înainte de a se uita înapoi la telefon.

"Prin 'prieten' vrei să zici tipul ăla cu care ești împreună? Palmer?"Se uită șocată la mine cu ochii mari."Așa este,prințeso.Eu știu totul."Sări de pe canapea cu telefonul în mână și se grăbi să ajungă în baia de la parter.Mă duc după ea,iar ea îmi trântește ușa în față.Draci! Păi,măcar acum știu cum se simte mama.Bat cu pumnul în ușă.

"Mamă!"Începu ea să țipe."Mamă!"

"De ce ești cu el?"

"De unde Dumnezeu știi?Le-am spus tuturor să o țina pentru ei!"

"Păi,prințeso,nu merge așa!Eu am ochi și urechi peste tot prin campus!"Mai bat odată în ușă."Ți-am spus să stai dracului departe de idiotul ăla!"

"Nu ești maică-mea!"

"Nu,sunt sora mai mare care încearcă să te țină în siguranță."Tăcere.De ce nu mă ascultă?Eu încerc să o feresc de o inimă frântă.Și o voi salva și de la foarte multă durere."Paisley."

"Tu ești doar geloasă că mie îmi plac băieții și ție nu!"Oh,nu cred că a spus asta.

"Să știi că sunt perfect fericită cu felul în care sunt.Da,am mai multe probleme,dar nu sunt geloasă.Băieții sunt proști oricum.Și tu nu ai dreptul de a băga orientarea mea sexuală în discuție.Noi discutam despre tine și prostia ta pentru că te vezi cu Palmer!"

"Mamă!Jessie mă face proastă!"Se plânse ea."Mamă!"Deodată apare mama în spatele meu și mă sperii când îi simt mâinile pe umerii mei.

"Jessie,las-o în pace pe sora ta."

"Nu.Trebuie să se despartă de el.Nu pot să cred că o lași să fie cuel!El e în ultimul an iar ea de abia învață cum stă treaba cu liceul!"

"Înțeleg că nu îl placi,Jess,dar sora ta îl place.Și tu nu îi vei distruge prima relație doar pentru că ai tu ceva cu el pentru ce a făcut."Mă certă ea.Îmi strâng mâinile în pumn.De ce nu mă ascultă nimeni?Dacă ar fi tata aici,ar fi de partea mea la orice cuvânt,indiferent dacă este sau nu de acord pentru că îi place să facă pe tatăl protector.În orice caz,lucrurile ar fi fost puse la punct imediat.

Acum dau din cap,încercând să nu explodez în timp ce mă duc sus.Trebuie să mă calmez.Un duș fierbinte m-ar putea face să mă simt mai bine.

În timp ce ies din duș,ma uit la oglinda aburită.După incidentul cu Palmer,țin minte că am stat tot în fața acestei oglinzi,ștearsă de aburi,cu ochii umflați și semne pe gât.Tremur la gândul ăsta și mă schimb în niște pantaloni largi,recunoscătoare că acum pot face lucrul la care am visat toată ziua.Să mă bag în pat și să dorm.Nu trebuie să mă gândesc decât la Sophie venind spre mine cu un zâmbet strălucitor,și adormi imediat.

Te rog,Sophie.Mai zâmbește-mi măcar o dată.Chiar aș avea nevoie de asta.

___

E minor.Tasta 2.

G.Tasta 3.

D.Tasta 2

B.Tasta 3.Nu,nu merge.Schimbă la tasta 4.

Un uragan erupe în pieptul meu.
Îmi doresc să fi purtat vesta mea antiglonț.
Mi-ai fuart inima ; ai distrus tot ce aveam.

Sună destul de bine.Probabil ar trebui să o scriu undeva.Îmi scot creionul fix când se deschide ușa.

"Oh,nu cântă doar la chitară mai nou,cântă și cu vocea."Spuse Sophie.Ah,vorbind de lup.Stai.Sophie?Mă uit în spatele meu în timp ce stau pe scaunul meu,aproape aruncând chitara când am văzut-o.Sophie e aici!Oare cât de multe a auzit?Sophie e aici și nu am halucinații!

Îmi închid caietul și îl pun deoparte,grăbindu-mă să îmi pun chitara în colț înainte de a mă ridica.Iar apoi nu facem altceva decât să ne holbăm una la alta.

Nu arată prea bine.Ochii săi roșii au cearcăne,care tot sunt vizibile chiar dacă a încercat să le acopere cu machiaj.Are părul prins pentru prima oară de când o văd,dezvăluindu-i toată fața.Obosită și dezordonată.Așa arată ea,și la fel și eu - încă sunt în pantalonii mei largi - dar cumva ea reușește să arate perfect.

Draci,arăt ca un dezastru în fața lui Sophie!

"Ce naiba - uh..."Mă opresc,frecându-mi ceafa,înainte de a continua."Ce faci aici?"Luă o gură de aer,iar buzele îi tremură ușor.Ochii săi rotunzi devin și mai rotunzi.

"Pentru că îmi e frică."

"Ce...De ce?Ce s-a întâmplat?"Frică?Poate că mie ar trebui să îmi fie frică.Cum a intrat aici?A lăsat-o vreunul dintre idioții ăia să intre?A lăsat-o mama să intre?Își închise ochii,luând o gură mare de aer înainte de a răspunde cu o voce timidă,o voce pe care era evident că se chinuie să o stăpânească.

"Pentru că nu am mai fost așa confuză în viața mea."Cumva...tremură?Mă apropii cu grijă de ea.Da,grijă.Îmi ridic încet mâinile și o iau cu grijă de umeri.

"Ce te face confuză,floricică?"

"Asta."

"Asta?"

"Tu."

"Eu?"Dădu din cap.

"Și eu.Poate că în parte eu."Se uită în jos și își scutură capul.Mi-am pus degetul sub bărbia ei,forțând-o să se uite la mine.

"De ce ești aici?"Repet eu."De ce ești confuză?Lasă-mă să te ajut."Se uită din nou în jos,la picioarele ei,cu fața încrețită în timp ce se uită din nou la mine,zicându-mi lucrul pe care nu mă așteptam să îl aud vreodată de la ea.

"Să - uh " - Își scărpină capul. - "Săruta-mă?"

"Să te sărut?"

"Sărută-mă.Da."Oh,crede-mă,chiar vreau asta!

"De ce?"De ce?"Capul lui Sophie se înclină într-o parte."Sophie,de ce?De ce vii aici acum după ce m-ai ignorat două săptămâni,cerându-mi să te sărut?Chiar nu înțeleg."Chiar dacă așdori să fac asta.Îmi încrucișez brațele.

Încă încerc să trec peste faptul că ea chiar e aici.

Sophie POV

"De ce?"Îmi înclin capul într-o parte."Sophie,de ce?De ce vii aici acum după ce m-ai ignorat două săptămâni,cerându-mi să te sărut?Chiar nu înțeleg."

Ce pot să îi zic fără să deschid gura?Nu îi pot spune majoritatea motivelor pentru care am ignorat-o și de ce sunt aici acum.Nici nu îi pot spune cum m-am forțat să vin până aici,sau ce m-a făcut să realizez că trebuie să vin.Nu îi pot spune cât de speriată am fost aseară în timp ce mă târam în dulap,dorindu-mi să îi simt brațele în jurul meu,sărutându-mă.Și nu îi pot spune confuzia pe care mi-a provocat-o gândul ăla - eram doar speriată?Sau chiar voiam să îi simt buzele pe alea mele încă odată?Poate amândouă.În orice caz,trebuie să clarific sentimentele pe care le am,iar asta ea cea mai bună cale.

Știam că nu va fi ușor să vin aici,în special cu cerința mea...ciudată.Foarte,foarte ciudată.Și totuși iată-mă aici,fiind mai curajoasă decât am fost vreodată în viața mea.

"Te-am evitat pentru că ceea ce s-a întâmplat m-a făcut foarte confuză!"Izbucnesc eu.Îmi curăț gâtul și îmi adun curajul pentru a îi pune următoarea întrebare."Mă placi,Jessie?"Ea tuși.

"Poftim?Ce?"

"Pentru că îmi aduc aminte că m-ai sărutat."

"M-ai sărutat înapo!"

"Păi asta pentru că tu m-ai sărutat prima!"

"Bine,Soph.Te plac.Te plac mult.Asta voiai să auzi?"Inima mi-o ia razna și simt un rânjet în colțul buzelor,și am o singură întrebare în cap."Dar de ce?"Părea enervată în timp ce se uita în altă parte cu ochii îngustați.Dau din cap,iar apoi îmi aduc aminte că nu se uită la mine.

Păi,e nervoasă și probabil că te va ignora și dacă îi zici că vrei să îi dai 1,000 de dolari.

"Păi,defapt..."Iar apoi se uită la mine cu ochii larg deschiși,evident.Surpriză!"Jessie,uh...cred..cred că și eu te plac.Dar asta mă face confuză."

"Mă..mă placi?"

"Cred.Poate.Nu știu."Mă uit în jos,înfășurându-mi mâinile în jurul stomacului meu.Desigur,mă uit la ea printre gene,iar de fiecare dată ea se uită la mine fără să zică nimic.Ochii încep să îmi lăcrimeze din nou,și clipesc pentru a nu lăsa asta să se vadă."Okay,um...eu doar...voi pleca?"Mă întorc spre ușă când simt că mă ia de încheietură,trăgându-mă mai aproape ca înainte.

"Nu!"Se opri,luă o gură de aer,iar mâna sa se duse de la încheietură la degetele mele pe care le împletește cu ale ei.Mă uit la mâinile noastre,cu inima bătându-mi așa repede încât simt că pieptul îmi va exploda."Îți place asta?"

"Mhmmm."Dau din cap.Ne ridică mâinile,asigurându-se că a mea este peste a ei,sărutându-mi ușor mâna.

"Asta?"

"Da."Chicotesc,cu fața înroșindu-mi-se.Îmi dădu drumul la mână și îmi mângâie fața.Oftez împăcată.Iubesc când face asta ; pur și simplu nu îmi ajunge.Așa blândă...mă face să mă simt în siguranță.De parcă nimic rău nu mai poate ajunge la mine.

"Ești sigură că vrei să te sărut?"Pai,e cam greu să zic 'nu' acum,nu?Dau din cap - poate puțin prea nerăbdătoare,dar nu dă semne că îi pasă în timp ce se apleacă în față și mă sărută.Simt imediat sentimentul ăla plăcut care l-am simțit și prima oară când m-a sărutat.

Iată-mă acum încercând să adâncesc sărutul în timp ce o trag mai aproape.Tot ce fac,conform tuturor lucrurile citite și văzute,strigă disperare.

D-I-S-P-E-R-A-R-E

Dar din nou,nu dă semne că îi pasă.

În cele din urmă trebuie să ne îndepărtăm,și facem toată chestia aia cu "încercând să respirăm în timp ce ne uităm una în ochii celeilalte.".Și indiferent cât de clișeic pare,sunt sigură că e cel mai minunat lucru pe care l-am simțit vreodată.

"Încă ești confuză?"Chicoti ea.

"Sincer,da."Fața mea bănuiesc că e deja roșie,și încerc să nu zâmbesc.Sunt fericită.Nu cred că am mai fost așa de fericită în viața mea.

Chiar dacă îmi crede sau nu actoria oribilă,zâmbește și mă sărută din nou.Și din nou.Și din nou.Și în final,după ce i-am zis că sunt încă confuză,sunt sigură că s-a prefăcut că nu mă crede.

"Tot nu sunt sigură,Jessie.."

"Oh,mai taci."Dep,nu se mai preface acum.Dar asta nu o oprește din a mă săruta din nou,făcându-mă să rânjesc ca o idioată.

Dar acum îmi vibrează telefonul în buzunar,iar sentimentul acela frumos dispare.Pentru că până acum ziua de azi a fost incredibilă: m-am trezit și am văzut că tata a plecat devreme,am făcut prăjiturele cu mama,iar acum asta!

Uitându-mă în jos,Jessamine era încă în fața mea și probabil se uita la telefon,citesc mesajul.Am văzut ceva ce m-a șocat.

Mama: Tatăl tău a venit devreme și se întreabă unde ești.Dar nu îți face griji,e în toane bune și are o surpriză.O vei IUBI!

"Ce?"Țip cu un zâmbet.Ziua de azi devine din ce în ce mai bună!

"Ce este?"

"Trebuie să plec."

"Cred că asta e prima oară când ai zis asta cu un zâmbet."Râse și mă sărută pe frunte."Dar chiar trebuie să pleci?"Dau din cap și zâmbesc.

"Ne vedem luni?"

"Desigur."Mă trase mai aproape și mă sărută."Vrei să te conduc afară,floricică?"

"Te rog."