Trecutul unui demon

Capitolul 69 - Trecutul revine pe tocuri...

1) Daca atrage pe cineva categoria 'proza scurta' , recomand cu drag cartea 'Nonsensul omului' de @NimeniCelebru . (Aruncați o privire.. merita atenția voastră) Sunt povestioare interesante, teme 'deștepte' și idei faine.

Lectura plăcută

(Necorectat)

***După doua săptămâni ***

-Tata! Tipasem ca o debila, nu înainte sa îmi pun și cerceii discreti dar de efect.

Îl vad cum apare aproape la comanda în tocul ușii, respirând greoi.

-Dumnezeule mare copilule, nu mai tipa așa. Am crezut ca ai pățit ceva.

Imi dădusem ochii peste cap, ieșind în totalitate din micuța mea baie.
Tata îmi zambise, apucându-ma de o mana și rotindu-ma in joaca cat sa fac mai multe piruete rapide și forțate. Începusem sa rad, simțind cum vad deja dublu și ametesc.
Calcasem strâmb, fiind cat pe ce sa ma prăbușesc dacă bratele părintelui meu nu ma prinsesera la timp.

-Ești frumoasa, draga mea.

-Mulțumesc. Imi recăpătasem echilibrul, tata mai privindu-mă o clipa.

-Și din păcate, desi nu vreau sa recunosc..ești și o femeie în toată firea. Rasesem scurt, sarutandu-i obrazul stâng asemenea momentelor din copilărie prin care voiam sa îl înduplec. Cat o fi tata de trol câteodată, se înmuia automat când îmi ceream iertare sau ii dădeam un pupic scurt pe obraz de 'îmi pare rău'.

- Se pare ca da. Aprobasem, aranjandu-mi rochia crem strânsă pe talie încă pentru o ultima data.

-Nu-mi place ca trebuie sa participi la astfel de evenimente. Vad o ușoară cuta pe fruntea lui. Își păstrase o urma de docilitate în vorbe. Puteam vedea pe chipul lui ca nu ii convine dar nu aveam de ales. Sa ai un iubit ca al meu ma făcuse sa înțeleg ca trebuie sa fac și sacrifici ce țin de imaginea și discreția mea sociala, printre multe altele de-altfel...

-Ei bine trebuie sa mai fac și astfel de lucruri și nu as vrea sa ne contrazicem pe tema asta, te rog.

-Bine, iubito. Expirase zgomotos. Știu ca nu ii convine sa ma afișez asa și mai ales cu Aiden dar ma bucur ca se străduiește. Totuși mai are de lucrat la modul 'hai sa fiu măcar uman cu prietenul fiicei mele'.

-Idiotule, lasă-mă jos! Auzisem țipătul verișoarei mele ce striga și dădea drumul câtorva chicoteli neclare. Îl privesc pe tata printre gene ușor nedumerita.

-Cine e jos?

Acesta numai ma privea cu un zâmbet tâmp pe față, făcându-mi loc sa pot vedea și singura.

Coborâsem în graba dar totuși cu precauție scările cat sa nu alunec cu tocurile destul de înalte pe care le port.
Odată ce ajunsesem la baza scărilor, ochii îmi rămăseseră șocați pe persoana ce îmi tine verișoara în brate, nevenindu-mi sa cred parca ce mi se înfățișeaza.

-Nate? Întreb parandu-mi-se ireal. Bărbatul își întoarce privire spre mine. Ochii de un negru intens, iar parul de un șaten deschis ce creează un contrast atrăgător intre cele doua detalii rămăseseră neschimbate. Văzusem un început de barba, asta e noua. O lase pe Rebecca jos, privindu-mă la fel cum îl priveam și eu pentru câteva clipe. Mirați. Se schimbase... Poate ca fizic nu excentric de tare dar avea o alta aliura. Era matur.

În următoarea clipa ii simțisem bratele puternice cum ma acaparasera într-o îmbrățișare calda și strânsă. Ma zdrobea dea dreptul.