Trecutul unui demon

Capitolul 54 - O primă noapte...

Schițasem un zâmbet odată ce simțeam ceva ce îmi gâdila coapsa dreapta, nereușind sa îmi dau seama dacă visez încă. Mormăi cate ceva pana sa ma chinui, deschizându-mi pleoapele ochilor.
Primisem în gol câteva secunde tavanul alb care se mișca și... Se mișca? Îmi ia puțin timp sa îmi amintesc ca sunt în avion.
Privisem în partea stânga a patului crezând ca Aiden e lângă mine însă nu, nu era dar as fi putut jura ca acum 5 secunde era aici. Probabil acum e în 'biroul lui' băgat in treburile din care nu îl pot scoate nici dacă as vrea asta cu toată ființa mea. M-am obișnuit sa fiu ignorata...încerc sa nu îmi mai bat capul.

Ma ridic în fund din senin, ochii simțindu-se tentați sa arunce o privire la ceasul de lânga pat ce arata ora 10:29. 'La multi ani...' buzele mele mimasera încet pentru mine însămi. Oftasem trecându-mi mâinile prin parul încâlcit, căscând pentru prima data în dimineața asta.
' Prefata ca e o zi obișnuită... Scoate-i ochii cat poți după! '

Asta aveam în cap inițial însă am decis ca nu am de ce sa îmi pun mintea la încercare cu porcarii dinastea, tocmai de aceea mi-am lăsat telefonul acasă. Nu vreau sa aud de nimeni, nu vreau sa primesc nici un' la multi ani ' șters, sau vreo petrecere surpriza care aparent niciodată nu e surpriza pentru ca aflu în fiecare an de ele...vreau pur și simplu sa îmi pierd ziua degeaba cum sunt sigura ca o sa se întâmple.
Ma deranjează ca a uitat? De ce sa mint. Ma sâcâie pe creier dar nu am de gând sa ii amintesc, sa ii dau indicii sau măcar sa aduc vorba de asta pentru ca nu vad rostul. Dacă el e atât de ocupat încât nu considera ca trebuie sa rețina datele neînsemnate, atunci cine sunt eu sa ma pun în calea muncii lui obsedante?

Chiar când credeam ca o sa fiu convinsa de orice forță supranaturala ca as putea cobora din patul gigantic și moale, nu sesizasem când ușa băii se deschisese și pe ea apărând Aiden în... hâmm.

Clipisem în mod repetat, studiind fără tragere de inima fiecare părticică din el cu buzele deja 'roase' pana la sânge. Era numai într-un prosop înfășurat în jurul taliei, cu abdomenul acela lucrat și... Nu l-am văzut niciodată făcând sport? Cum naiba arata asa?
Mușchii erau ușor tensionați sau poate asa mi se părea din cauza ca erau de o mărime admirabila iar pătrățele și el pronunțate puternic ii făceau un trup ce ma făcea sa îmi pierd capul, urcand tot mai sus cu privirea pana ajunsesem la fata. Parul ud ii era dat peste cap, exceptând câteva șuvițe rebele ce se lăsau jucăuș peste fața sa și... Doamne cat de sexy e omul asta!

-Te-ai trezit... Remarca ma face oarecum sa ies din anestezie dar nu îndeajuns.

-Îhmm.. Motaisem mai mult cuvintele, întinzându-mi mâinile pisicos pe suprafața așternuturilor. Trag cu ochiul la el chiar dacă nu vroiam sa o fac nu ma puteam abține.
'De ce suntem încă în avion?' Pusesem întrebarea realizând ca a trecut o noapte întreaga și noi nu am aterizat. Nici măcar nu am avut interesul sa întreb unde mergem.

-O sa vezi imediat pentru ca nu mai e mult. Vroiam sa ma uit la el dar îmi era rușine sa îl privesc. Fizicul lui, ei bine, de ce sa mint... ma atrăgea dar ma și intimida într-un mod excitant totodata. Se apropiase de dulapul cu haine pare mise dar, deodată se întoarce surprinzându-mi ochii cum mi se prelingeau pe trupul sau perfect. Ce e în neregula cu mine?

Ma înroșisem ca o proasta și, ca și cum nu era îndeajuns, din reflex îmi închisesem ochii.

Pana sa ii redeschid Aiden era în fata mea, privindu-mă jucăuș și amuzat.

-Ce e, draga mea... Nu ai mai vazut, un bărbat gol? A stai, chiar nu ai mai făcut-o. Rânjise, încrucișandu-si bratele la piept.

-Nu ești gol... Remarc, privind spre prosopul ce ii acoperea 'masculinitatea'.