Capitolul 39

20K 1K 60
                                    


Ochii aceia căprui mă privesc după trei ani, scormonind tot ce am încercat să îngrop atâta timp.
Doamne nu s-a schimbat aproape de loc în afară faptului ca e mult mai bine făcut.

-Va cunoaște deci...
Sunt debusolata , luându-mi câteva secunde pentru a distinge vocea femeii.

-Am... am fost la același liceu împreună.
Încerc să îmi revin si parca cuvintele au ieșit pe gura fără aprobarea mintii.

-Nu pot să uit acei ani din liceu.
Câteva secunde îl privesc pe Nicolas fiind îndeajuns sa vad că mă scana din cap pana în picioare când a spus asta.

Un moment stânjenitor de liniște acaparează pentru câteva secunde atmosfera, pana simt doua mini inconjurandu-mi talia.
O stanjeniala teribila se năpustește asupra mea, știind că Nicolas se uita la mine și la Aiden. Habar nu am de ce simt ceva mai mult decât pură surprindere.

-Pai asta e minunat!
Chiţaie mama lor... mama lor. A amândurora!

-Mama, cred ca Alex e obosita după zbor asa ca noi ne retragem în dormitor.
Intonatia vocii lui Aiden coboară în jos , punând un anumit accent pe cuvântul dormitor.
E conștient că am dormit tot drumul, nu?

-Sigur scumpule ! Sa coborâţi la masa în doua ore.

Odată ajunși în cameră nici nu am timp să privesc în stânga sau în dreapta căci , printr-o mișcare bruscă sunt trântită pe pat iar Aiden poziționat peste mine.

-Ai ceva sa îmi spui?
Din timbru îmi dau seama ca e iritat dar acum mi-aș face mai mult griji pentru mine.

-La ce te referi?

-Nu îmi place când cineva mă considera prost iubito asa ca ai face vine să îmi spui de buna voie sau vei suporta niște conseciinte.

-Despre ce vorbești?

Își apropie buzele de urechea mea , soptindu-mi răgușit.

-Ce a fost intre tine și Nicolas?
Întrebarea asta mă lasă cu cuvintele în gât.
Nu pot să îi spun că fratele lui a fost iubitul meu. La cat de posesiv e Aiden ar face spume dea binelea și înainte să se împace el cu ideea asta, trebuie să mă împac eu.

-Nimic. Reușesc să spun hotărât însă mintea mă avertizează că am scos o minciuna îngrijorătoare pe gura.

-Mă minți frumoaso. Te mai întreb odată, ce a fost intre tine și Nicolas?
Încheieturile încep sa îmi amorteasca de la strânsoarea dura a mâinilor lui.

-Nimic Aiden. A fost numai un coleg de liceu, atât!

-Te-ai bâlbâit. Faci asta când ești emoționată sau când minti. Scrâșnete din dinți. Văd cum noanţa de gheata a ochilor lui se întunecă brusc.

-Am fost surprinsa. Nu l-am mai văzut de mult.
Te rog, nu continua discuția pentru ca nu are sens.
Îi privesc ochii albaștri si nu am nici un dubiu că pe ei as vrea să îi văd toată viata mea de acum în colo lângă mine asa ca nu am de ce să complic lucrurile.
Da, a fost un soc să îl revăd pe Nicolas dar nu pot să mai simt nimic pentru el... nu acum, nu după atâta timp și după tot ce mi-a făcut.

Într-un târziu simt cum presiunea care îmi ataca încheieturile cedează.

-Bine Alex te cred dar...
Nu vreau să îl las sa termine asa ca îi prind faţa în palmele mele , făcându-l sa mă privească adânc.

-Te iubesc. Îi apropii faţa de a mea făra sa întrerup contactat vizual cu el.
Buzele lui calde mi le mângâie pe ale mele , nelipsitii fiori făcându-și apariția ca de fiecare data când e lângă mine.
Pe Aiden îl iubesc, numai pe Aiden.

Trecutul unui demonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum