"Cole." a spus Sammy scurt cand mi-a simtit prezenta.

Am aprobat din cap in directia ei si mi-am ridicat servieta.  Nici macar nu avea nici un sens. Era goala cu exceptia pranzului , dar ma simteam mai important cu ea. Poate oamenii vor crede ca sunt un fel de businessman sofisticat in loc de un asistent editor la Glitter Girls.

Sammy era pe cale sa ia inca o gura din cafea, cand capul ei s-a intors pentru a se uita la mine.

Doar norocul meu. Nici macar nu era 8 jumate si ea deja era nervoasa pe mine din cine stie ce motiv.

"Ce porti?" a sasait.

"Um, haine?" am spus.

"Ma tachinezi cumva?" a cerut Sammy, trantindu-si bautura pe blat. Si-a pus o mana in sold.

M-am intors spre Danny complet confuz. Parea sa creada ca aceasta conversatie era amuzanta, pentru ca incerca sa nu se innece cu bautura.

"Nu, chiar nu." am spus sincer tinandu-mi mainile in aer. Ultimul lucru pe care il vroiam era sa ma cert cu Sammy inainte sa plec la munca. Serios, daca noul meu job nu ma va omora, fata asta sigur o va face.

"Atunc de ce porti cravata aia?" a intrebat.

"Nu stiu, eu doar..." m-am oprit nevrand sa admit ca mama a cumparat-o pentru mine.

"Deci o sa imi cumperi toate creatiile acum? Le porti la munca si razi de ele? E un lucru sa razi de mine, dar nici sa nu te gandesti sa razi de lucrurile pentru care am muncit din greu."

Ce numele lui Dumnezeu vorbea acolo? Nici nu inteleg de ce e atat de suparator ca port aceasta cravata. Trecandu-mi mainile pe lungimea cravatei de matase, am incercat sa inteleg cum am insultat-o. "Poti sa repeti si sa imi explici care e problema aici?" am intrebat aratandu-mi dintii. Era foarte greu sa fii calm cu ea.

"Imi. Porti. Cravata. Eu am facut aia, deci inceteaza sa mai razi de ea!"

Pentru un moment, m-am uitat la Sammy in timp ce procesam cuvintele ei. Cand le-am inteles, am intors cravata si m-am uitat la eticheta. De necrezut, dar destul de sigur, firma era Howard and Jole.

Lasati pe mana mamei mele sa cumpere ceva facut de Sammy.

Uitandu-ma inapoi la ea, ochii ei furiosi s-au intalnit cu ai mei intr-o intrecere puternica de priviri. In timp ce tineam cravata "ei" intre degete, am izbucnit in ras.

"Ce e atat de amuzant, Walter?" a intrebat.

"Tu c-crezi c-ca port asta ca sa imi bat joc de tine?" am scancit, inca incapabil sa imi stapanesc rasul.

"Pa," a spus Sammy acum parand usor nesigura. "Ti-am spus ieri ca sunt designer, si ai parut sa crezi ca glumesc."

Am ranjit spre ea. "Si ce daca? Crezi ca am scos intr-un mod magic una din creatiile tale din fund?"

"Ai fi putut sa mergi sa cumperi una aseara." s-a aparat, chiar daca stia ca nu aveam timp sa fac asa ceva.

Danny a sarit pe blat. Picioarele lui se clatinau de usile dulapurile in timp ce s-a sprijinit pentru a se bucura de spectacolul live.

"Cand? Fara suparare Sammy, dar intre dus, pauza si tot fiasco-ul cu Katie, nu am avut timp de cumparaturi."

"Dar, eu doar nu inteleg." a spus Sammy si a clatinat din cap. 

"E un magician, Sammy. Si unul bun chiar," a spus Danny cu un accent britanic. "Poate aparea in fata ta doar cu o miscare din bagheta."

"Oh, mai taci." i-am spus lui Danny dandu-mi ochii peste cap. Fratele meu era asa un tocilar. "Nu ma ajuti deloc."

My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSAWhere stories live. Discover now