My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 2

"Bufonul arogant care da toate fetele din liceu peste cap si crede ca e cool chiar daca i-a trecut timpul."

"Bufon arogant? Serios? Mereu judeci asa?"

"Gresesc?" a intrebat ea uitandu-se la mine curioasa.

Pai, nu chiar... Scrasnind din dinti enervat, mi-am scos biletul din buzunar. "Uite, nu stiu daca esti pe ciclu sau ceva, dar trebuie sa te calmezi. Aici e biletul meu. Spune 27A. E locul de la fereastra." am vorbit incet pretinzand ca vorbesc cu un bebelus de un an. "Probabil tu ai 27B. E locul de la culoar, care e probabil bun pentru tine. Asa, cand tsunami-ul tau rosu va improsca tot scaunul, vei fi mai aproape de baie."

Roseata provocata de furie s-a scurs de pe fata fetei. "Cum indraznesti!" a sasait si a ridicat mana. Prima oara am crezut ca o sa ma plesneasca, dar in loc de asta si-a ridicat geanta si a inceput sa caute prin ea. Lucruri au inceput sa sara pe locul de langa mine in timp ce ea continua sa caute ceva. Era un iPhone nou-nout cu casti mov, un baton de proteine si un ruj. Am ranjit cand am vazut tamponul. Deci aveam dreptate- puicuta nebuna chiar avea ciclu.

Ascunzand dovata, fata s-a incruntat la mine. "Nu te-a invatat mama ta ce sa nu spui cand o fata are probleme?"

Imaginea cu mama vorbindu-ne tuturor celor 12 baieti despre acea perioada a lunii era dezgustatoare. Nu vroiam sa stiu asa ceva despre mama. Singurul lucru de care aveam nevoie sa stiu era sa stau naibii departe de ea cand avea asa ceva.

Deodata un gand terbil mi-a trecut prin minte. O sa fiu inchis langa psihopata asta intreg zborul. Nu am fost niciodata claustrofob inainte, dar fata asta imi induce o frica de spatiile mici. Dar, nu era nici o sansa sa o las pe fata asta sa stie ca ma speriat. Am ras, sperand sa nu par prea nervos. "Cu siguranta nu." am raspuns. "Mama nu vorbeste despre chestii din astea. E clasica."

Fata a luat o pauza din a cauta prin rahaturile ei si a pus o mana la gura. "Sincer chiar nu inteleg cu poate fi clasica cu un fiu ca tine."

"Corectie." am raspuns. "Zece fii, si asta daca nu ii includ pe cei doi verisori."

"Deci mai sunt mitocani ca tine care contamineaza lumea?" a intrebat continuand sa caute prin lucruri. Deodata s-a oprit din ce facea si s-a cautat la geaca. "Ha, am gasit!" a spus scotand biletul din buzunar si ducandu-l in fata mea. "Uita-te. Locul 27A. E locul meu."

Uitandu-ma in jos la bara de informatii, am vazut ca scria 27A, dar la fel si al meu. "Pai, ma bucur sa aud ca nu ai luat-o razna. Din pacate se pare ca zborul a incurcat ceva. Sper ca nu aveai de mers intr-un loc important." afisand un zambet rautacios, mi-am pus castile in urechi si am inchis ochii. Gandul sa ma dau jos din avion mi-a trecut prin minte, dar stiam ca mama ma va omora.

"Scuza-ma, domnule?" chineva a intrebat cateva minute mai tarziu. Ochii mei s-au deschis si am incercat sa nu ma enervez. Nu putea toata lumea sa ma lase in pace?

"Da?" i-am raspuns insotitorului de zbor. Ochii mei s-au coborat pana la placuta cu numele care arata Tim.

"Ma scuzati ca va deranjez, dar aceasta tanara domnisoara spune ca stati pe locul ei. Aici la JetAir, este datoria noastra ca pasagerii sa stea in locurile insemnate pe bilet."

Mi-am incrucisat bratele. "Si cum se procedeaza la JetAir cand pun 2 persoane pe acelasi loc?" i-am intins biletul meu si i-am aratat ca stau pe locul corect si nu sunt o persoana necooperativa cum a spus fata. Dupa ce s-a uitat la biletul meu, Tim a disparut sa se uite la lista pasagerilor iar eu am scos limba la ea. Copilaresc, stiu, dar intr-un fel sa simteam satisfacut.

"Pai." a spus Tim intorcandu-se dupa cateva minute. Se pare ca unul din biletele voastre a fost printat gresit. Nu sta nimeni pe locul 27B, deci unul din voi poate sta acolo."

"E tot al tau printesa." am zambit aratand spre 27B.

"Imi pare rau, domnule. Nu mai sunt locuri la fereastra?" a intrebat intorcandu-se la Tim cu fata bosumflata.

"Din pacate, nu. Oricum, poate acest gentleman va vrea sa schimbe locul cu tine?"

"Gentleman?" a mormait si s-a asezat pe locul ei. "Ce gluma buna."

"Si insultandu-ma ajungi undeva?"

"Pai, o sa va las sa rezolvati asta."a spus Tim simtind tensiunea. "Sper ca va veti bucura de acest zbor."

Amandoi ne-am intors pentru a ne uita urat la el, acesta retragandu-se rapid.

*****

"La naiba femeie! Daca iti dau locul meu o sa taci odata?" am exclamat. Chiar si cu muzica la maxim, Brook- asa cum scria pe biletul meu- incerca din rasputeri sa ma enerveze pana la moarte. Apoi, ar putea sa imi impinga corpul din avion si sa imi fure locul.

Sincer, nu imi pasa unde stateam, dar Brook era asa o imbufnata incat am stat acolo doar ca sa o enervez. Nu imi place cand lucrurile nu se fac cum vreau eu, dar sa aud vocea enervanta a ei constant nu merita.

"Desigur." a spus Brook cu voce dulce. "Ce dragut din partea ta."

Desfacandu-si centura, Brook a iesit pe culoar. Mi-am scos si eu centura, dar in loc sa las papusa sa se aseze prima, m-am asezat in celalalt scaun. Intinzandu-mi picioarele, i-am facut intentionat drumul mai greu.

Si-a dres vocea iar eu m-am intors si am vazut o incruntatura pe fata ei. " Poti fi mai ruatacios?"

"Oh scuze." am spus. "M-as ridica, dar nu pentru cineva ca tine."

"Magar." a spus si a inceput sa treaca peste mine, facand asta intr-un mod cat mai dureros. Cand s-a asezat, s-a intors spre mine. "Imi poti da sucul?"

Am prins doza de cola si i-am dat-o, sperand ca nu o sa ii mai aud vocea. Nu am eu atata noroc.

"Oops." a spus Brook dupa ce a dat drumul dozei de suc iar lichidul maroniu acidulat s-a varsat pe pantalonii mei.

"Iti bati joc de mine?" am intrebat.

Cand m-am intors de la baie aveam o pata pe pantaloni, iar Brook si-a pus bagajele pe locul meu si se prefacea ca doarme. Am ridicat din umeri si am trantit tot la pamant cu o miscare scurta din mana. Speram ca nu s-a stricat ceva.

"Magar!" s-a rastit dupa ce s-a trezit intr-un mod miraculos si s-a aplecat dupa lucruri.

***

Parea ca a trecut o vesnicie cand centurile s-au blocat si avionul a inceput sa aterizeze. Diavolul de langa mine a facut o treaba buna luandu-mi gandurile de la ce se va intampla cand vom ajunge jos, desi a fost o experienta neplacuta. Ma rugam in liniste ca Danny sa fie singurul care sa vina la aeroport dupa mine, sa pot vorbi cu el despre Jackie inainte sa ma intalnesc cu ea.

"Multumim ca ati calatorit cu JetAir." a spus insotitoarea de zbor cu obrajii incordati de la zambetul fals pe care il afisa. "Speram sa va revedem curand."

"In nici un caz." am mormait cand am iesit din avion iar Brook a trecut pe langa mine. A fost cea mai dureroasa calatorie din viata mea. Mai bine as merge pe jos pana acasa decat sa mai zbor.

Mi-am facut drum pe rampa cat de incet puteam, fiindu-mi frica de cine puteam vedea la terminal. Inspirand adanc, am pasit usor inafara aeroportului.

Scanand camera dupa un inalt blond Walter, ochii mei treceau de la o persoana la alta. Probabil emotiile mele m-au facut sa nu o recunosc.

Statea chiar in fata mea: inalta, mandra, si plina de figuri.

"Cole Dobitocul Walter. Au trecut ani!" m-a intampinat ea, colturile gurii ei ridicate intr-un ranjet. Parul ei era tuns mai scurt decat ultima data cand am vazut-o, dar nu puteam sa uit diavolul blond care statea in fata mea.

"Dumnezeule mare." am oftat dand drumul valizei frustrat. Ziua mea nu putea fi mai rea. "Ce cauti tu aici?"

"Coley Poo! Am venit sa te iau, desigur." a spus Sammy cu mana in sold. "Nu esti incantat sa ma vezi?"

Nu. La naiba, nu. Dumnezeu ma pedepsea pentru un motiv necunoscut aducand toate femeile care ma urau i drumul meu? Prima Brook. Acum Sammy. Si curand, foarte curand, va trebui sa ii fac fata lui Jackie.

____