Fell in love with a pirate

14. Sonete insemnate

Toata lumea din jur tacea, capitanul era stingherit si incerca sa inlature mainile slabe ale negresei.
Am simtit o repulsie pentru toata aceasta scena si nu am indraznit sa mai ridic ochii din pamant.
Oare ce spera sa obtina acea femeie?! In fata tuturor?! Am facut o grimasa dezgustata in timp ce vedeam cu coada ochiului "spectacolul". Toti stateau cu sufletul la gura, sa vada ce va face capitanul fiindca ea era cunoscuta pe nava, in perioada ei de glorie.
Capitanul, fara niciun cuvant, a reusit sa inlature mainile si a trecut mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat - fara a-i acorda mai multa atentie, pe care cu siguranta nu o merita.
Fara sa explic motivul, ma simteam mai bine vazand ca Black ignora acea femeie perfida.

Fara sa-mi dau seama si dusa pe ganduri, nici nu am observat prezenta masculina care deja ne analiza cu spor.
- Si care dintre voi doua, ni s-a adresat capitanul, este ranita?
Simteam ochii lui cercetatori inca o data asupra mea si de emotie am raspuns fara sa ma gandesc prea mult:
- Eu, am raspuns fara glas...cam prea natural.

- Cum se descurca nou venitele? a intrebat capitanul pe Omulet.
- Aa. Ele? Acceptabil..., a zis cu putina retinere, barbatul.

In aceste momente imi venea sa ma duc la Omulet si sa ii zic vreo doua in fata! El crede ca pana acum am lenevit? Din cauza spatoriei lui am ajuns sa imi rup glezna si sa spal haine cum nu am mai spalat in viata mea! Spatele mi-l simt frant si transpiratia a curs suvoaie cat am frecat acei pantaloni patati in genunchi. Stia? Nu stia...

Dupa o pauza, in care fierbeam in sucul meu propriu, capitanul s-a aplecat si a soptit ceva la ureche omului care il insotea. Acesta din urma a ras si a strigat alt barbat care a venit in graba langa el, si a soptit si lui ceva nedeslusit.
Ce se intampla?
- Urmati-ma, a zis cel venit din urma.
Fara niciun cuvant in plus, l-am ascultat pe acel om care ne-a condus afara din spalatorie. Abea zaream podeaua in semi-intunericul ce domnea pe coridorul ingust, lipsit de lumina.
  Eu si Mary ne-am uitat una la alta ingrinorate, nestiind ce sa credem despre ce se petrece. Oare din cauza ca am muncit "prea putin" la spalatorie? Si urma sa fim vandute dupa spusele Adei?

Am urcat scarile care au scartait sub greutatea noastra, urmarind directia impusa de barbatul din fata care pasea decis. Am obosit urcand scari continue, si ochii mi s-au inchis la contactul cu lumina puternica a amiezii care venea de afara.
Fara nicio retinere am hotarat sa intreb unde mergem, dar fara sa primesc raspuns din partea lui.
Mi-am dat ochii peste cap si am pufnit, privind inca o data pe unde paseam si ridicand usor randurile de haine. Chiar incepuse sa-mi fie cald, incetul cu incetul acoperirea se ducea si nici nu ma simteam bine cand paseam printre toate randurile de haine care ma faceau mai corpolenta.

Cand am urcat si ultimele scari, am fost multumita sa simt vanticelul care mi-a inviorat trupul obosit si incalzit de la efort. Dar nu era timp sa stam, barbatul continua sa mearga hotarat, fara sa se intrebe daca noi il urmam sau nu, doar asigurandu-se din priviri ca suntem in spatele lui.
Eram atat de curioasa unde ne va duce din nou, ce vom face, si de ce. Oare si-a dat seama capitanul ca suntem noi? Oare ma va duce undeva sa-mi trateze piciorul? In inchisoare? Ce greu e sa ai intrebari care te framanta si sa nu ai raspuns la ele!

Cu gandurile in alta parte, m-am izbit cu umarul de un barbat care trecea rapid pe langa grupuletul nostru.

- Imi cer... a inceput el sa zica el, privind catre mine. Scuze...! Kate! Ce surpriza!
- Matt! Chiar bucuroasa ca am dat de el am sarit si l-am imbratisat strans.

Chiar mi-a fost dor de un prieten.
- Unde ai fost? A intrebat el atunci cand ne-am despartit din imbratisare. Si de ce esti imbracata asa? a intrebat, abtinandu-se sa nu pufneasca in ras.
Putin rusinata am zambit, si cand era sa-i dau explicatii in plus, Mary m-a tras de rochie.
- Nu avem timp, Kate!
- Imi pare rau Matt, e mult de zis. Am inceput sa ma indepartez si cu capul inca in directia lui am adaugat repede: o sa ne mai vedem! Am multe de povestit! Pa!
- Aveti grija de voi! A strigat in urma noastra.
Deja mai bucuroasa, am inaintat o data cu Mary.
Obisnuita sa merg printre oameni si la fel de obisnuita cu strigatele lor, toti trei am ajuns la capatul navii unde erau cele doua etaje care se inaltau sus. Surprinzator, barbatul a urcat primul rand de scari. Iar scari! Fara sa ma pot abtine, am intrebat din nou.
- Mai este mult? Iar scari?
- Da, a fost raspunsul lui.
Dar nu stiam carei intrebari este raspunsul "da". Era mult de mers sau scarile erau la fel de multe? Oricum, ambele variante nu imi suradeau deloc.