-Buna și ție Olivia. Îmi scutur capul conștientizând că arătam ca o ciudată.
-Aiden, scuză-mă. Deschid ușa mai mult, ieșind afară pentru a putea vorbi cu el. Umm, ce cauti zici ?
-Am venit să vorbesc cu tine. Damian mi-a zis că ne-ai trădat. Că tu și polițaiul ăla...Însă acum este rândul lui să fie întrerupt de Alex. Alex își pune mâna ușor pe partea stângă unde se afla pistolul însă îl opresc.
-Alex, este Aiden. Un vechi prieten, a venit să mă salute. Cheile sunt pe masa din sufragerie.
-Ok, las asta pe masă, zice ridicând milkshake-ul în sus, apoi intrând în casă.
-Deci era adevărat. L-ai trădat pe Damian. Tu și polițaiul ăl chiar v-ați aliat. A vrut să plece însă aproape am strigat în urma lui.
-Sunt însărcinată cu el.
-Grozav. Acum ai și un copil cu polițaiul. Și eu credeam despre mine că sunt adormită . Cred că dacă nu eram însărcinată m-ar fi și lovit.
-Sunt însărcinată cu Damian. Acest lucru l-a facut să caște gura și să mărească ochii.
-Nu mi-a zis asta, se scuză el.
-Pentru că nici eu nu i-am zis lui. Am vrut să îi zic însă a început să mă acuze că mă culc cu Alex. Ca l-am trădat și multe altele. Nici nu o să știe fiindcă tu nu o să îi zici.
-Liv...
-În ziua aia ne-a pierdut pe amândoi, îmi așez din nou mâna pe burtică din cauza durerilor. Jură-mi că nu îi vei spune niciodată despre copil. A vrut să obiecteze ceva, însă l-am întrerupt. Jură-mi!
-Jur că nu îi voi spune niciodată.
****Doi ani****
L-am hrănit și abia adormit pe Robert, puiul meu are abia un an și jumatate dar este atât de plin de energie. Trebuie să ți pasul cu el. Când am crezut că în sfârșit voi putea savura o cană plină cu cafea, s-a auzit un ciocănit în ușă. Am oftat frustrată și m-am dus la ușă, cu tot cu cana de cafea. Afară nu era nimeni, doar jos în pragul ușii se afla un buchet de trandafiri alb rozali. Cred că Alex vrea iar să mă înveselească cu un buchet de flori. Așa că zâmbesc ca o proastă , iau flori și le așez într-o vază, apoi îl sun pe Alex.
"-Da?
-Hey, ești ocupat?
-Nu. S-a întâmplat ceva?
-Voiam să îți multumesc pentru flori.
-Ce flori?
-Trandafirii, cei pe care i-ai lăsat în fața ușii.
-Nu am lăsat nicio floare. N-am vrut să îl sperii sau ceva, așa că a cam trebuit să mint puțin.
-Oh ! Uite, au un bilețel între ei.
-Ce scrie?
-E din partea fraților mei. Sigur vor să mă facă să vorbesc cu părinții noștri, încerc să par nervoasă.
-Ok, deja pregăteam telefonul să sun, să las un polițist în fața casei.
-Privește partea bună a lucrurilor.
Capitolul 15
Start from the beginning
