My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 39- You were being human

Alex s-a uitat la mine si nu a spus nimic.

„Tu l-ai luat, nu?" l-am intrebat eu.

„Imi pare rau Jackie, dar nu." A spus el sunand dezamagit de raspunsul lui.

M-am uitat in jur la ceilalti baieti. Ochii mei au cautat raspunsul pe fata lui Cole, dar el a ridicat sprancenele la mine de parca recuperarea hanoracului meu ar fi ultimul lucru pe care l-ar fi facut.

„Danny?" am intrebat. S-a uitat in sus din ziarul de dimineata scuzandu-se si si-a scuturat capul in semn de nu.

„Tu?" am intrebat intorcandu-ma spre Isaac.

„Imi pare rau Jackie." A mormait cu gura plina de cereale.

„Atunci cine?" am intrebat raspicat.

„Isaac." A spus Mrs. Walter venind in bucatarie cu o ceasca de cafea in mana. „Poti sa iti trezesti fratele? Nu pot sa cred ca inca doarme."

„Desigur matusa Katherine." A spus ridicandu-se si punandu-si castronul in chiuveta.

„Lee?" m-am mirat eu.

„Nu, fraiero." A spus Isaac dandu-si ochii peste cap. „Celalalt frate al meu."

**********

Toti baietii au vorbit intre ei de-a lungul drumului spre scoala despre petrecerea de sfarsit de an pe care o tin mereu. Am ascultat in liniste si l-am urmarit pe Lee din locul meu din spate, incercand sa inteleg de ce el dintre toti, a fost sa imi ia hanoracul.

Lee era singurul care nu parea incantat despre petrecere. Poate pentru ca avea fata lipita de geamul de la locul pasagerului, pe jumatate adormit.

„Bine, toata lumea afara." A spus Cole cand a parcat masina. Am deschis repede portiera si mi-am luat ghiozdanul din spate.

„Pregatita?" m-a intrebat Alex dupa ce si-a luat si el ghiozdanul.

„Um..." am spus urmarindu-l pe Lee cum isi desprinde usor centura. „Mergi fara mine. Te prind din urma mai tarziu. Trebuie sa fac ceva."

„Ok." A spus Alex dupa care m-a pupat pe obraz si s-a indreptat spre scoala.

Exact cum m-am asteptat, Lee fiind la fel de obosit ca si mine, a fost ultima persoana care a coborat din masina. Cand si-a luat ghiozdanul din portbagaj, toti ceilalti baieti erau deja plecati.

„Lee." Am spus si am inceput sa merg. S-a oprit pentru o secunda dar apoi a continuat sa mearga. „Lee!" l-am strigat din nou.

Cand nu s-a intors, am inceput sa alerg dupa el si l-am apucat de brat. „Stiu ca m-ai auzit." Am spus si l-am intors spre mine.

Doar s-a uitat la mine cu o privire goala.

„Deci?" am intrebat sperand ca va spune singur ce vroiam sa aud, fara sa fiu nevoita sa mai intreb.

„Deci ce?" a intrebat el dandu-mi mana la o parte.

„Stii tu." I-am spus eu.

„Nu, nu stiu." A spus inainte sa mearga din nou.

Am ramas blocata in loc pentru un moment, socata. Care e problema lui? De ce ar face ceva atat de dragut pentru mine si apoi sa se intoarca de parca nu a facut nimic?

„Lee, de ce ai luat hanoracul pentru mine?" am strigat dupa el.

Intrebarea mea l-a facut sa se opreasca. Pentru un moment doar a stat acolo, cu spatele la mine pana am realizat ca asteapta ca eu sa merg la el.