Îmi iubesc fratiorii, chiar dacă uneori imi vine să îi omor. Aș muri dacă ei ar păți ceva. Cred că mama și tata dețin o farmacie în secret, asta din cauza cutiilor cu medicamente aflate. Cum zicea și Caleb, mama înnebunește când unul din noi se îmbolnăvește, cumpără o mulțime de medicamente. Chiar și la o simplă răceală.
-Hey, ești îmbrăcat?Întreb din ușă.
-Da, intră.
-Poftim, bea-l și apoi ia pastila asta. Încearcă să dormi. Dacă te simti tot rău vi la mine în cameră, da Caleb?
-Da mamă. Îi dau părul de pe frunte și-l sărut părintește pe frunte.
Când am crezut că în sfârșit am să pot dormii, telefonul meu începe să sune. Scap niște înjurături în barbă, apoi mă întind după telefon. Lumina puternică de la telefon mă face să închid ochii câteva secunde. Clipesc des pentru a mă putea obișnui, apoi citesc mesajul, numărul deși nu era salvat, îmi părea cunoscut.
"Noapte bună șefa, ne revedem în curând."
Numele lui este ultimul lucru care-mi trece prin minte înainte să adorm. Aiden.
***
-Liv,aud o voce care mă strigă, Liv, trezește-te. Deschid doar un ochii pentru a îl vedea pe tatăl meu.
-Este deja opt?Întreb somnoroasă.
-Este ora două.
-Ce?Mă trezesc țipând. Cum am putut dormi atât? Doamne! Am dormit și în rochia de aseară, nici măcar nu m-am schimbat. Caleb...
-Fratele tău este cu mama ta la doctorul de familie, se pare că frățiorul tău a făcut pojar.
-Pojar? Întreb râzând.
-Liv, ai face bine să faci un duș și să te schimbi. Daca te vede mama ta așa... Îmi iubesc tatăl, e cel mai tare. Doamna Gordon iar s-a plâns că ați făcut gălăgie.
-Dar când nu se plânge?Întreb strâmbând din nas. Doamna Gordon este o femeie de șaptezeci și ceva de ani, de peste drum, tot timpul se plânge la tatăl nostru că facem gălăgie.
-Liv, eu trebuie să plec până la bunica ta. Mama ta și Caleb trebuie să apară. Așa că grăbește-te.
Mă ridic leneșă din pat, intrând direct în baie, având câteva schimburi în mână. Dau drumul apei și îmi arunc rochia în mașina de spălat. Am intrat sub jetul de apă care îmi relaxa mușchii și pielea. Din camera lui Chris, până în baie, se auzea muzica de la laptop. Când locuiești cu doi băieți trebuie să înveți să te miști repede, mai ales la baie. Altfel riști ca unu din frați să își facă nevoile pe geam.
Îmi sterg corpul cu prosopul meu negru pufos, iar părul mi-l prind cu un alt prosop mai mic. Îmi îmbrac lenejeria, colanții și maieul și ies din baie, cu prosopul mic încă în păr.
-Chris!
-Ce vrei?Strigă el înapoi deși era în spatele meu. .
-Dă-mi și mie uscatorul, nu ajung,mă plâng eu fiindcă uscătorul era pus tocmai sus pe ultimul raft.
-Poftim,mi-l întinde, dar nu înainte de a râde puțin de mine. Ce ciudat e, ei sunt cei mai mici, dar cei mai înalți, iar eu sunt cea mai mare și mai pitică ca ei. L-ai văzut cumva pe Caleb?
-Este cu mama, a făcut pojar.
-Îmi este foame, ce mâncăm?
-O mâncăm pe mă-ta, îi răspund răutăcioasă, însă se pare că "îmbătrânesc" și nu mai aud. Deoarece, mama intrase în casă, iar eu n-am auzit. Am știut că este acasă doar în momentul în care am primit o palmă după ceafă.
-Aș zice ceva de tatăl tău , ca mă-ta mi-e neam. Caleb, puiule, du-te și stai liniștit în pat. Îți fac o supă și ți-o aduc. În urma ei vine Caleb, care deja începuse să aibă acele bubițe pe piele. Mă uit la Chris,iar el la mine și începem să râdem, iar atunci mama ne săgetă cu privirea, făcându-ne să tăcem.
Vroiam să vorbesc cu mama, însă soneria telefonului mă întrerupe. Mă duc în dormitor, unde răspund la telefon.
"-Alo?
-Buna șefa.
-Iar tu? Nu te-ai plictisit?
-Niciodată. Încă aștept acea întâlnire.
-Nu mă supăr. Așteapt-o.
-Ști ca , chiar dacă refuzi o întâlnire, tot o să ne întâlnim, ținând cont că sunt doar trei cluburi în oraș.
-Aham. Așa o fi.
-Ști ce am observat? Tu îmi ști numele, eu însă nu.
-Te cheamă Aiden.
-Ești foarte amuzantă, dar eu mă refeream la numele tău.
-Olivia, numele meu este Olivia.
Capitolul 1
Start from the beginning
