-Haide Liv, mai stai,se roagă Vivian de mine, însă ceasul este deja ora trei jumătate, aproape patru.
-Viv, aș sta, dar părinții mei ajung în dimineața asta la opt.
-Fie, vorbim mâine. Ai grijă de tine, ambii mă sărută pe obraji apoi îi las să bea în continuare. Încerc să ies din club fără să mă fac de râs, adică fără să mă împiedic.
Aerul rece mă lovește din plin, îmi frec mâinile pentru a încerca să mă încălzesc. Vrând să plec îmi aduc aminte că am băut și nu trebuie să conduc, așa că scot telefonul din plic, apelându-l pe fratele meu Chris.
"-Alo?Întreabă somnoros.
-Chris, poți să vi să mă iei și pe mine?
-Scuze domnișoară dar am consumat alcool eu. Sună-l pe Caleb."
Bun, fratele numărul unu m-a trimis dracului. Formez și numărul lui Caleb, în încercarea că va răspunde. Însă nu, îmi intră căsuța lui.
-Grozav, iar eu acum trebuie să merg singură acasă,mă plâng destul de tare, ridicând mâinile în aer.
-De fapt, dacă vrei, te pot duce eu, se ofera tipul din club.
-Oh nu! Nici gând. Mai bine merg pe jos, deja încep să merg în spre casă, iar dupa șapte minute un motor se aude în spatele meu. Începuse să îmi cam fie frică. De o dată se oprește.
-Urcă, te duc acasă.
-Iar tu? Doamne!
-Poți să urci și să te duc întreagă acasă, sau poți să te duci singură și să nu mai ajungi deloc.
-Argh, , zic încercând să mă sui pe motor, însă este destul de greu cu rochia asta. Mă lași pe East Fork.
-Sigur șefa. Deși drumul presupune doar undeva până în zece minute, simțeam adrenalina pulsând în vene. Vântul era și mai rece, iar motorul torcea sub noi. Îmi plăcea asta, m-aș putea obișnui cu așa ceva. Sau nu.
-Am ajuns, mă atenționează el. Cobor de pe motor, însă deja știu că lenjeria mea a fost la vedere.
-Îți mulțumesc. Acum poti să pleci,zic văzând că doar mă supraveghează.
-Nu merit și eu un pupic?
-Sigur, cum să nu. Închide ochii, apoi îi lipesc plicul meu de față. Sper că îți place cum pup. La revedere Aiden.
Închid ușor ușa în urma mea, încercând să nu îi trezesc pe gemeni. Însă se pare că unul din ei e deja treaz, auzindu-se zgomot din camera lui. Bat ușor la ușă, primesc ca răspuns un" intră" șoptit. Caleb stătea pe marginea patului, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de trening și un tricou.
-Caleb, ești bine?Mă așez lângă el în pat, punându-mi mâna pe fruntea lui, văzând că este puțin cam roșu la față. Fruntea lui frigea, dar nu numai fruntea ci și mâinile și gâtul. Doamne Caleb, frigi. Te simți bine?
-Nu prea, mă simt moleșit.
-Caleb, dacă nu te simți bine, mergem la spital.
-Nu! Nu vreau să o speriem pe mama, o ști cum e.
Am căutat prin camera mamei un termometru, apoi i l-am dat fratelui meu pentru a îl folosii.
-Doamne, Caleb ai treizeci și nouă de grade. Mă duc să îți fac un ceai și să îți aduc niște pastile, până atunci du-te fă un duș cald și schimbă-ți hainele astea. Ești ud leoarcă.
Capitolul 1
Start from the beginning
