Confesiunea Gresita ✔

Alo ?

- Chaewon ! Glasul ridicat al tatălui ei au făcut-o să iasă ca și arsă in cameră.

- Ți-am dat voie să pleci fiindcă ai spus că dormi la prietena ta seara asta. Dar când am sunat de la prietena ta acasă, știi ce au spus ? O piscină ? Vilă ? Cum ai putut să ne minți ?! Bărbatul își duce mâinile la piept și o privește dezamăgit în timp ce mama ei îi șoptește că a încurcat-o.

- Păi am crezut că nu mă veți lăsa dacă spun unde merg cu adevărat. Recunoaște Chaewon vinovată că a fost nevoită să îi mintă.

Bărbatul se uită dezaprobator la fiica lui și spune :

- Normal că nu te lăsam. Cine știe ce probleme ar putea face copii fără profesor ! Ești prea naivă ca să știi.

- Dar măcar nu am venit târziu. Chaewon le-a zâmtbi, încercând să arate o expresie pozitivă în privința asta.

Părinții săi s-au uitat la ea ca și cum ar fi fost de acord cu ce a spus. Preț de câteva secunde Chaewon a crezut că părinții ei aveau de gând să treacă cu vederea de data asta și să nu insiste prea mult, dar apoi cei doi i-au întors spatele fără să mai reșuească să îi audă.

- Nu renunța. Dacă nu, ar putea deveni un obicei prost. Șopti discret doamna Kim.

- Atunci ce să facem ? Întrebă îngrijorat tatăl lipsid de idei.

- O pedepsim ?

- Ce ? Asta pare prea exagerat.

Chaewon a reșuit să prindă ultimele cuvinte, făcând-o să lărgească ochii surprinsă. Urma să o încurce rău ?

Curiozitatea îi dă stârnirea să înainteze mai în față doar să audă cât mai clar discuția.

Dar tatăl ei s-a întors imediat cu fața la ea și a întins mâna.

- Telefonul tău. Și pe lângă asta nu poți ieși în weekend.

Rostește pe un ton strict bărbatul iar Chaewin se uită imediat alarmată spre mama ei care aprobă din cap, fiind de a cord cu pedeapsa acordată.

După câteva minute părinții erau în sufragerie cu două telefoane pe masă. Unul al domnului Kim și celălat a lui Chaewon.

- I-ai văzut fața lui Chaewon ? Întrebă îngrijorată femeia. Începea să regretă ca își pedepsise fiică în acel fel. Nu era în firea lor să facă acest lucru.

- Da, mi s-a rupt inima pentru un moment și totuși trebuie să o facem. Nu vrem să devină o adolescentă rebelă. Răspunse bărbatul simplu și schimbă cu telecomanda canalul televizorului la un meci de fotbal.

- E greu să fi părinte. Oftă apăsat doamna Kim.
- Nu pot să stau așa. Mă duc să îi aduc niște snacksuri.

Cu aceste cuvinte, părăsește sufrageria și se duce în bucătărie să îi pregătească ceva.

De pe masă domnul Kim aude sunetul unui apel de telefon. Sus pe ecran scria Jay♡ dar bărbatul era prea atent la meci să mai observe că era telefonul fiicei lui.

Cu un buton glisează ca răspuns la apel și îl duce la ureche privind atent spre meciul de fotbal.

- Alo ? Întrebă plictisit acesta, fără să-și ia ochii de pe televizor.

- Ce naiba ? Cine ești ? La auzul acestor cuvinte domnul Kim se încruntă deranjat și îndepărtează telefonul de la ureche.

- Eu ar trebui să te întreb asta. Zice în cele din urmă confuz cât timp întoarce telefonul cu spatele și observă husa roz de pe ea. Realizează că este telefonul fiicei lui.