Confesiunea Gresita ✔

Blocați pe dinafară

- Și...se deschide ? Întreabă ea, cu o urmă de speranță în voce.

Chiar între timp, picături de ploaie își fac apariția udând părul lui Chaewon. Din nefericire nu avea nici un acoperiș deasupra capului în care să se adăpostească de ploaie.

- Nu, se pare că este stricată. Trebuie să-l deschidem manual din interior. Ai telefonul cu tine ?

Jay s-a întors cu fața la ea, în așteptare să îi ofere telefonul.

Chaewon a râs isteric, simțind că urmează să se arunce de la etaj dacă urma să stea mai mult aici.

- Telefonul meu...e foarte descărcat.

Fiindcă nu aveau altă soluție mai bună, Jay a decis să facă semne dim mâini pentru ajutor, persoanele din blocul alăturat ar fi văzut asta și urmau să vină aici să vadă ce se întâmplă.

Un cuplu privesc la geam în spre cele două persoane aflate pe acoperișul vecin. Își mișcau alarmați mâinile în sus, pentru a primi un ajutor.

- Cine sunt oamenii ăia dragule ? Ce spun... Ne cer cumva ajutorul ? Femeia își privi iubitul îngrijorată.

- Aaa...poți să ignori vecinii. Fac asta deobicei când sunt băuți. Îi mângâie umărul liniștitor. Pentru el nu fusese ceva nou, mai văzuse asemenea persoane care făceau așa.

- Știu că ne-a văzut. De ce ne ignoră ? A întrebat ea nervoasă.

- Nu am idee....

Cei doi au renunțat la plan știind că nimeni nu avea de gând să îi ajute oricum. Acum stăteau neajutorați și udați din cap până în picioare.

- Crezi că vom putea pleca în seara asta ?

A oftat ea aplecându-și capul în jos fără speranță.

- Mătușa mea probabil va veni imediat. Deobicei vine noaptea, deci sigur va trece pe aici.

Chaewon și-a ridicat capul plină de energie pozitivă.

- Doamne ce bine ! Sper să vină in curând.

Apoi Chaewon a început să tremure de frig, încercând să se încâlzească cu mâinile înfășurate pe brațe.
Acest gest rămâne neobservat de Jay care își pune mâna pe umărul ei, trăgând-o mai aproape de el.

Într-o altă situație, Chaewon l-ar fi împins direct la o parte dar acum se mulțumea și așa. Mâna lui era caldă oferindu-i un minim de confort încât să nu îi mai fie foarte frig.

Sunetul strident al unei ambulanțe o face pe Chaewon să tresară speriată din cauza zgomutului.

Mâna lui Jay a strâns cu putere umărul fetei, făcând-o să icnească îndurerată.

- Umm...mă doare umărul !

S-a uitat încruntată în ochii lui care se uitau fix într-un loc, lipsit de expresie și în altă parte.

- Hello, Jay !! Ești bin-

El își revine uitându-se speriat la Chaewon. Fără ca ea să mai reacționeze, Jay o îmbrățișează strâns, de parcă ar fi vrut să rămână cu el pentru totdeauna.

Fața lor era doar la câțiva centimetri, pe aproape să se sărute. Numai Chaewon observă asta, fiindcă Jay avea ochii închiși.

Îl îmbrățișează înapoi în tacere, arătăndu-i că nu este singur și apoi i-a mângâiat încet spate să îl calmeze.

Sunetul ambulanței îl provocase pe Jay să aibă un asemenea atac de panică. Chaewon nu știa prea sigur ce amintire i-a provocat acel sunet.

Peste două ore o femeie se chinuia să deschidă ușa de pe acoperiș.