Confesiunea Gresita ✔

Cine ești ?

Jay a ținut în mâna umbrela neagră pe care tocmai o cumpărase de la magazin. A fost nevoit să aștepte mai mult timp să plătească fiindcă mulțimea de persoane se aglomerase când ploaia își făcu pe neanunțate apariția. Un zâmbet i-a apărut când s-a uitat la cele două umbrele care le ținea în mână să i le aducă și prietenilor lui. A grăbit repede pasul, gândindu-se că Heeseung urma să îi reproșeze întârzierea.

A deschis larg ușa de pe acoperiș dezvăluind pe partea celaltă silueta lui Heeseung care se apropie în viteză de Sunoo și îl ținu de umăr, aplicându-i un pumn în față. Jay a scăpat umbrelele pe jos și l-a apucat imediat pe Heeseung de braț, trăgându-l în spate pentru a-l împedica să nu mai lovească o dată.

- Yah, ridicăt-e. Încă nu am terminat cu tine ! A țipat Heeseung nervos în timp ce se strădui să se elibere din strânsoarea dură a lui Jay.

Sunoo a căzut pe astfalt și și-a șters cu mâneca bluzei sângele de la gură aruncând o privire rece spre Heeseung.

- Hey ce s-a întâmplat ? De ce voi doi vă bateți ? Jay a întrebat, aruncând priviri grăbite spre ambii prieteni.

- Dă-te la o parte și nu te băga. Hai vino ! L-a ignorat provocându-l pe Sunoo cu un zâmbet enervat.

- Ce a-ți făcut ?!  Să îmi explice și mie cineva.

Jay a insistat să afle în același timp când Sunoo a mormăit ceva.

- Al naibii de ticălos ! Sunoo se ridică în picioare plin de furie pentru a-l lovi pe Heeseung înapoi. Jay a anticipat mișcarea și l-a împins în piept dându-l la o parte.

- Stai acolo ! Jay s-a uitat amenințator la Sunoo care a a călcat pe șapca lui Heeseung de pe asflatul umed. Piciorul drept i-a alunecat și s-a dezechilibrat încercând să se țină de balustradă. Mâinile nu au reușit să prină la timp materialul cănd a căzut în aer, aterizând pe jos de pe bloc.

Jay i-a dat drumul lui Heeseung și a fugit cu târziu să se uite în jos. Corupul lui Sunoo se află pe capota unei mașini, într-o poziție ciudată alături.

Jay nu știu ce să facă, simți că tot corpul îi este paralizat și nu se putea mișca din cauza șocului. Nu știa de cât timp stătea în același loc.

Între timp ambulanța și-a făcut apariția, mutându-i corpul paralizat a lui Sunoo pe o targă.

Nu rănise pe nimeni atât de grav în viața lui. Iar mintea lui era întunecată. Nu știa cum i-au ajuns picioarele să coboare până jos la ieșirea blocului, privind înghețat spre mașinile de poliție cât și de urgență.

Unul din paramedici i-a observat prezența și mintea lui a început să lucreze din nou, știind ce poate să facă. Înainte să se ducă la ei să vorbească, trebuia să se ocupe de Heeseung. Nu trebuia să îl descopere și pe el. L-a împins cu grijă în spatele lui, făcând câțiva pași înapoi la o distanța considerabilă de orice altă persoană.

- Hai să spunem că tu nu ai făcut nimic. Este prima dată pentru mine, așa că voi fi bine.

Jay s-a uitat cu încredere la Heeseung care era palid la față și speriat cu lacrimi în jurul ochilor.

- Își vor da seama dacă va vorbi Sunoo oricum. Heeseung l-a contrazis uitându-se panicat la Jay. De-a lungul obrazului, avea o tăietură adâncă din care se prelingea sânge. Mai avea o mică vânătaie deasupra ochiului, o dovadă clară a luptei purtate mai devreme cu Sunoo.

- Continuă să negi. Probabil că va da vina pe mine cu plăcere pentru toată situația asta. Știi că mă urăște.

- Tu doar încercai să îl oprești. Dacă cineva trebuie să-și asume vina, acela sunt eu...