Confesiunea Gresita ✔

Probleme

~♡Chaewon♡~

Chaewon și Eunchae urmau să meargă în clasa lor însă domnul profesor de istorie, dirigintele lor le-a oprit.

- Eunchae, du-te și ia fișele !

Prietena ei s-a uitat șovăitor la el.

- Trebuie sa merg de urgență la baie acum. Am băut prea multă apă.

Fără să îi mai afle răspunsul profesorului, a luat-o la fugă pe hol în cautarea băii.

- Atunci du-te să le iei tu Chaewon.

Ea a dat din cap înțelegător și a început să o ia spre biroul profesorilor.

E greu să fi prietenă cu președinta clasei.

Peste câteva minute, Chaewon a urcat scările cu fișele în brațe, încercând să își facă loc prin multimea de elevi care meregeau în partea opusă.

Avea impresia că toți se uită la ea și începeau să murmure. S-a întors cu spatele verificând cu precauție dacă nu cumva se înșelase. Nimeni nu se mai uita la ea.

I se părea straniu, fiindcă chiar părea că toți o priveau in urmă cu căteva secunde. Poate imaginația îi juca feste.

S-a uitat în continuu pe la spate între timp ce pășii înainte. Până s-a izbit cu umărul de ceva tare scăpând cu neglijență toate foile pe jos.

Mâinile persoanei de care tocmai se izbise, o ținea protector de umeri, oprind-o la timp de baza scărilor. Dacă nu o prindea, urma să mai facă un pas și să se împiedice de scări, accidentându-se.

Speriată și-a ridicat capul în sus să îl privească în ochi pe băiatul care o ajutase.

Heeseung a privit-o îngrijorat înainte și a realizat că este Chaewon. Amândoi și-au întors privirea în altă parte cu stânjeneală, evitând contactul vizual.

Fără să mai zică nimic, Chaewon s-a aplecat în jos grăbită să strângă foile împrăștiate haotic pe jos.

Heeseung a început să o ajute și el.

Tocmai m-am izbit de Heeseung.Eram practic în brațele lui....

- Astea sunt ultimile ! Pune cealaltă jumatate de foi strânse, peste brațul de hârții ale lui Chaewom

Și-a ridicat capul făcându-și curaj să îl privească în ochi și să îi mulțumească.

- Mulțu...

Imediat ce se uită în ochii lui Heeseung, își pierde rostul cuvintelor, pierdută în  culoarea întuneacată a priviri lui.

Ochii lui au fost mereu așa frumoși îndeaproape ?

Se întreabă, fascinată de farmecul lui. Își simțea inima cum bătea cu putere simțind fluturi in stomac.

Heeseung și-a dres vocea uitându-se în alta parte când a realizat că se uitau prea mult timp unul la altul.

- Nu stiu ce să spun...M-am gândit mult timp la ceea ce vreau să-ți zic. Am tot așteptat momentul potrivit să vorbesc cu tine. Nu mă asteptam sa dau de tine așa... A zis cu șovăială acesta, scărpinându-se in cap stânjenit.

Mintea fetei i s-a întunecat, lipistă de un răspuns și luată prin surprindere.
Nu crezuse că Heeseung mai avea să își arate vreun interes pentru ea.

Pe chip i-a părut un zâmbet plin de entuziasm. Apoi și-a revenit repede încercând să revină la o expresie neutră.
Trebuia să își revină cât mai repede, preț de câteva secunde uitase de fata care intervenise între relația dintre cei doi, Sakura.