Prima Noapte

1.8K 50 19
                                    

Prima Noapte

            M-am trezit brusc deoarece am visat ceva ce m-a speriat. Nu mai tineam minte ce, dar stiam ca a fost ceva infricosator.

            M-am uitat la ceas. Era trei dimineata. Televizorul inca mergea. L-am orpit si mi-am asezat din nou capul pe perna. Am incercat sa ma intind, dar am simtit ceva tare si cald la picioarele mele. M-am speriat atat de tare incat era cat pe ce sa scot un tipat, dar m-am abtinut. Nu vroiam sa-i trezesc pe mama si tata.

AM aprins repede veioza de pe noptiera si m-am ridicat din pat.

            -Ce? N-ai plecat acasa? Am intrebat mai mult pentru mine pentru ca Stefan nu ma putea auzi. Dormea atat de adanc, cu gura intredeschisa, cu capul la picioare, cu un picior jos si celalalt in pat.

Cand l-am vazut m-a pufnit rasul. Aveam in fata dovada ca Stefan nu era prea normal. M-am aplecat deasupra lui si am inceput sa-l misc in speranta ca se va trezi, dar degeaba. Avea un somn atat de profund ca probabil nici nu ma simtea.

            -Stefan, trezeste-te. Trebuie sa mergi acasa. Stefan!

Dar in zadar. Nici macar nu s-a clintit.

            -Pff, acum ce ma fac? Il priveam si simteam cum colturile gurii mi se ridicau. Era atat de scump si de linistit incat nu puteam sa nu zambesc cand il vedeam. I-am trecut degetele usor prin par si m-am pus in genunchi langa pat, privindu-l.

            -De ce trebuie sa fie totul atat de complicat?De ce nu putem pur si simplu sa fim impreuna si sa ne bucuram de viata? ..Imi doresc atat de mult sa te sarut..

Am obesrvat un zambet mic pe buzelelui si m-am speriat. Oare a auzit ce am vorbit?Ce aveam sa ma fac? Eu si gura mea mare. Nu puteam sa vorbesc in gand? Am dat sa ma ridic, dar Stefan m-a prins de brat si m-a tras spre el.

            -Stiam eu, a spus fara sa deschida ochii si m-a strans la piept. Si eu te iubesc.

Ce? A spus cumva ca ma iubeste? M-am ridicat si l-am miscat.

            -Stefan?

De unde. Era adormit suta la suta. Sigur a vorbit in somn. Deci era bine. Asta insemna ca nu a auzit ce am zis. Dar, cand a spus „si eu te iubesc”, s-a referit la mine? Daca era vorba despre alta fata?

            Sute de intrebari au inceput sa ma macine. CU cateva secunde in urma ma simteam atat de bine, fluturasii aceea incepusera din nou sa petreaca in stomacul meu, iar acum ganduri si intrebari care imi faceau inima sa sufere mi-au ocupat toata mintea.

            AM decis sa-l las sa doarme, nu mai avea rost sa-l trezesc. Dar, m-am gandit ca era mai bine ca eu sa dorm in alta parte.

Nu puteam sa merg in camera de oaspeti pentru ca atunci ai mei ar fi banuit ca ceva nu e in regula, asa ca am pus o perna pe covor si aveam de gand sa dorm acolo, dar vocea lui Stefan m-a orpit din nou.

            -Nu pleca.. Stai langa mine.

Vorbea din nou prin somn, dar am decis s-o iau personl pentru ca mi-ar fi palcut la nebunie ca acele cuvinte sa-mi fi fost adresate mie. Am ridicat perna de jos si m-am pus langa el. Probabil ca a simtit ca mai era cineva acolo pentru ca s-a intors catre mine si m-a luat in brate.

            Trupul lui cald il facea pe al meu sa se simta confortabil. Somteam ca acolo, in bratele lui, imi era locul.

Caldura pe care mi-o daruia, fiorii pe care mi-i transmitea prin tot corpul si parfumul lui care imi inunda mintea ma faceau sa-mi doresc ca acea clipa sa nu se mai termine niciodata, decand atunci cand nu aveam sa mai traim.

**

            Cand m-am trezit a doua oara era sase dimineata. Inca ii simteam mainile in jurul meu, desi ele nu mai erau acolo.

M-am intors, dar el nu era nici in spatele meu.

Oare am visat? Imi parea atat de rau ca a fost doar un vis.. Dar aprea atat de real. M-am uitat pe fereastra. Soarele deja rasarise. Dar ceva nu era in regula. De ce erau jaluzelele data la o parte? Si fereastra, de ce era deschisa?

M-am ridicat repede si m-am dus la ceam. O silueta subtire se putea vedea prin ceata de pe strada. I-am recunoscut mersul. Era Stefan. AM zambit si l-am urmarit cu privirea pana cand nu l-am mai putut vedea.

            M-am intors in pat si mi-am pus perna pe fata. Atunci am auzit un fosnet. Am aprins lumina si m-am uitat la hartia care a cazut langa pat cand am ridicat perna.

            Era un bilet de la Stfean:

            „Prima noastra noapte impreuna. Mi-as fi dorit sa fi fost mai lunga...

Deci, la urma urmei nu a fost un vis.

ReintalnireaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum