Reintalnirea

Povestea Noastra { Cap XII- Motivul }

Si iata ca am scris si capitotul XII din poveste xD Sper sa va placa ♥

Daca vreti sa simtiti mai bine ce simte Mel in acele momente, ascutati si melodia pe care am atasat-o :D

Lectura palcuta :*

________________________________

Motivul

            Noaptea treacuta m-a facut sa realizez ceea ce Sandra obisnuia sa-mi spuna mereu:

„Te-ai gandit vreodata ca poate nu esti indragostita de Vlad? Ca poate, ceea ce tu crezi ca e iubire, e de fapt doar o obsesie?”. Eu mereu, ca o incapatanata ce eram si sunt, ii raspundeam rastit: „Cum poti sa spui asa ceva? Tu nici macar nu sti ce e iubirea.”

Stiti cum se spune: cel care pare ca nu stie nimic, de fapt stie cele mai multe.

Obsesia aceea pe care o aveam pentru Vlad imi intuneca mintea si ma facea sa scot pe gura cuvinte care imi raneau cea mai buna prietena.

            Mintea si sufletul imi erau sufocate de regrete, confuzii, intrebari. In acel moment aveam nevoie de Sandra. Trebuia sa-i spun ce se intampla cu mine.

Am sunat-o si am rugat-o sa doarma la mine in acea noapte. A simtit ca ceva nu era in regula cu mine imediat ce mi-a auzit vocea si mi-a spus ca imediat porneste spre casa mea.

            Era 7 seara. Parintii se rugau de mine sa mananc ceva de cand au ajuns acasa, dar nu vroiam nicicum. Nu aveam pofta de mancare la fel cum nu aveam nici pofta de viata.

Nici macar acel tort de ciocolata pe care l-au ados de la nunta nu-mi facea cu ochiul.

Stateam in camera, intinsa pe pat tot timpul. Vlad ma sunase toata ziua, dar nu am vrut sa-i raspund. I-am trimis doar un mesaj in care i-am spus ca nu ma simt bine si ca vorbim a doua zi. M-a sunat inapoi imediat ce a primit mesajul. I-am raspuns doar pentru a nu-l face sa creada ca il evit. A inceput sa ma asalteze cu intrebari, iar cand i-am spus jalnica minciuna ca am mancat tort de la nunta si tomacul meu a luat-o razna a inceput sa-mi recomande o gramada de medicamente si ceaiuri pentru a ma face mai bine.

Pentru prima data de cand eram impreuna am simtit ca-i pasa de mine cu adevarat, ca-mi vroia binele.

Dar degeaba. Nu mai simteam niciun fluturas in stomac atunci cand ma gandeam la el, nu imi mai treceau mi de fiori pe sirea spinarii atunci cand ii auzeam vocea. Toata magie pe care o simteam la inceput a disparut odara cu acea noapte.

Imi venea sa plang, iar Sandra nu mai ajungea..

            -Sunt aici! Ce ai patit?

            -Sandra.

S-a asezat langa mine si m-a luat in brate. Am inceput sa-i povestesc totul pana la cele mai mici detalii, iar ea ma asculta fara sa ma intrerupa, privindu-ma cu acei ochi verzi si blanzi.

Am vazut-o schimbandu-si putin expresia fetei cand i-am spus ca am facut-o cu Vlad, dar nu m-a judecat. Continua sa ma asculte, in timp ce ma consola mangaindu-mi parul.

I-am explicat tot ce simteam si tot ce nu mai simteam.

Pe la sfarsit vocea a inceput sa-mi tremure si lacrimile sa-mi curga pe obraju.

            -Iarta-ma, Sandra.

            -Pentru ce?

            -Iarta-ma pentru ca nu te-am luat in seama cand imi spuneai ca ceea ce simt pentru Vlad nu e iubire; pentru ca te faceam sa te simti ca naiba cand iti raspundeam inapoi cu acele cuvinte urate. Credema ca niciodata nu am crezut cu adevarat ca tu nu sti ce e dragostea. Am spus doar..