De Viță Nobilă

Capitolul 29

  Fiul regelui, afurisitul de Mateo Leonardo Herrera e fiul regelui! Încă nu mi-am revenit din șoc și stau tăcută de câteva ore bune. De ce naibii nu mi-a spus că e fiul regelui? Măcar acum comportamentul Marinei mi se pare rezonabil, acum îi înțeleg sarea de nervozitate din seara aceea. Totuși, nu sunt supărată pe ea, nu avea responsabilitatea să îmi spună și știa asta, de aceea s-a abținut și a așteptat să îmi spună Mateo. Se pare că nu a contat nici un minut pentru el să îmi spună cine e defapt. Acum aștept să ajungem la palat și să văd ce va avea și regele de zis, cu siguranță sunt terminată, după ce că i-am nesocotit porunca va crede că am fugit cu Mateo fericită că am pus mâna pe un prinț. Mă simt ca o ratată!

  Când dau ochii cu Mateo îl voi strânge de gat cu mâinile mele! Sunt atât de supărată că nu pot gândi limpede, îmi frige fața în prostie de nervi.

  Ajungem la afurisitul de palat și soldatul mă dă jos mai mult târâtă de pe cal, se înfige în brațul meu și mă trage orbește după el. Mă chinui să țin pasul după el, întreaga curte asista la scena făcută, eram de rasul curții mai bine zis! Îl strâng de gat!

  Mă duce în camera lorzilor, regele era așezat la masă neliniștit, așteptând venirea mea se pare. Tremuram toată și respiram din greu de la toată alergatura provocată,  încerc totuși să îmi vin în fire și fac o plecăciune, după stau cât pot de dreaptă în fața lui așteptând să îmi vorbească.

  -Asta e fătuca cu care fiul meu a fugit?

  -Actuala sotie, spun și îmi înghit limba în secunda următoare, de unde atât curaj pe mine când e vizibil tremuratul frenetic de care dau dovadă?

  -Nu vă lăsați prostit de fata asta proastă! Nu are nici un martor de încredere și nu dovedește căsătoria! spune soldatul ce m-a târât până aici.

  -Ba am! spun tare și mă smulg din strânsoarea sa. Ba am martori! repet cu lacrimi în ochi.

  -Afară! țipă regele iar sala se golește și rămân singură cu el.

  Acum chiar mi-a pierit curajul.

  -Ia loc, spune aspru și mă așez imediat. Cine sunt martorii?

  -Charlie și Marina, spun rapid.

  -Ah! Fratele meu, desigur că el! Ce tâmpit s-ar baga într-o stradă dacă nu un făcător de șarade? întreabă retoric. Îți place situația provocată? mă întreabă iar eu caut un răspuns cât mai adecvat.

  -Dacă știam ca e prinț, încep să spun dar mă răzgândesc, respir adanc. Nu am știut că e prinț, dar bănuiesc că situația era la fel chiar dacă știam, îl iubesc.

  -Mateo chiar te-a luat de soție?

  -Da, într-o biserică într-un sat.

  -Mierda! exclamă iar eu știu deja ce înseamnă.

  -Ne veți anula căsătoria?

  -Crezi că pot face asta? Mi-aș pierde fiul definitiv așa, spune iar asta îmi dă speranța, ridic capul de parcă nu am înțeles defapt la ce se referă și îl privesc șocată. Copilul ăsta abia ce și-a îndreptat greșelile devenind general, greșeli făcute, în care o parte considerabilă de vină am purtat-o eu. Trebuia să îl căsătoresc de mult, dar a refuzat, iar eu am sperat să îl păcălesc cumva o dacă cu vârsta. Recunosc că mă gândeam la o prințesă, nu la o fată de nobil, dar dacă asa a picat sunt neputincios să mă amestec și să-l pierd iar, spune în timp ce își freacă fruntea. De când plănuiți să fugiti?

  -Nu am plănuit nimic, de când ne-am cunoscut am simțit ceva unul pentru altul, iar când am mers să cunosc nobili pur și simplu s-a întâmplat, a fost un imbold pentru amândoi și am plecat.

  -Măcar de îmi spunea, poate ar fi fost altfel.

  - A-ți fi acceptat să se căsătorească cu o fată de nobil falită? întreb ironic.

  -Probabil ca nu, spune și rade. Bănuiesc că fuga lui m-a făcut să realizez că îl voi pierde de tot dacă nu îi accept și lui deciziile, spune oftând. Bun venit în familie.

  -Vă mulțumesc.

  Ușa se trântește și Mateo intră îngrijorat, cautându-mă cu privirea.

  -Bella! exclamă în timp ce aleargă lângă mine pentru a mă îmbrățișa.

  -Sunt bine, spun și mă retrag din îmbrățișare.

  -Nu poți anula nimic, Charlie și Marina sunt aici iar căsătoria asta e cât se poate de adevărată!

  -Știu, am vorbit deja cu nora mea despre asta, spune și amândoi îl privim șocați.

  -Nu-mi vine să cred, ești bolnav cumva?

  -Nu, fiule. Cred că a sosit timpul să te las să decizi singur, tu vei fi viitorul rege, spune și se ridică. Trebuie să facem totul cunoscut și să aveți încoronarea cât de curând, așa vom înceta bârfele din curtea asta, spune și părăsește încăperea.

  -Nu-mi vine să cred, când va auzi și Charlie se va îneca cu propria limbă, spune Mateo și se așează pe scaun.

  -Mi-am promis pe drumul spre palat că o să te strâng de gat, dar acum că mă gândesc mai bine aștept să adormi!

  -Îmi pare rău, crede-mă ca doar eu știu cât de rău îmi pare și cât de prost am fost să îți ascund asta! Dar ce era să fac? Nu am vrut să te implic în viața mea complicată, iar când eram singuri în casă de lângă râu am și uitat că sunt prinț, eram doar soțul tău, iar tu soția mea.

  -Ai un talent la înduioșat inimi, dar tot nu o să te iert în întregime! Acum să mergem să îi liniștim pe Charlie și Marina, spun și pornim să îi găsim.

  Când le-am povestit ce s-a întâmplat, Charlie s-a înroșit tot, nu îi venea să creadă. Marina în schimb s-a bucurat enorm și ne-a îmbrățișat pe amândoi.

  -Face și fratele meu ceva bine, măcar asa se va spala puțin de păcate, spune Charlie cu lacrimi în ochi.

  -Și ce bine, copii ăștia se iubesc, merită o nuntă regală, alături de familie și prieteni, iar noi vom rămâne la palat să mai participăm o dată la nunta voastră.

  -Sunteți martiri noștri, nunta ar fi imposibilă fără voi, spun și zâmbesc. Cred că e momentul să vă las, am o invitație de scris pentru părinții mei, spun cu lacrimi.

  Mateo mă conduce în camera sa, îmi aduce ceva de scris și sigiliul regal, părinți mei își vor ieși din minți, dar într-un sens bun.

  Dragi mei, va invit cu drag la nunta mea cu prințul Mateo Leonardo Herrera. Sunt conștientă că nu înțelegeți nimic din asta, dar generalul despre care v-am povestit este defapt fiul regelui și eu sunt deja căsătorită cu el, situația e complicată și devine mai complicată să o explic în scris. Va rog doar să veniți aici, îmi este nespus de dor de voi și abia aștept să vă povestesc totul.
                       Cu drag și iubire Mirabella.

  Acum că totul este pregătit am pus sigiliul și am dat-o unui mesager.