De Viță Nobilă

Capitolul 18

O amețeală bruscă m-a făcut să îmi pierd echilibrul, iar în următoarea secundă eram pe podea, așteptând să se domolească durerea insuportabilă de cap ce nu mă lasă să mă ridic.

-Ce ai pățit? întreabă și vine de grabă spre mine. Ai băut? întreabă când ma ridică în brațe.

-Doar, doar puțin.

-Se vede, abia te ți pe picioare.

-Unde mergem? întreb când observ că iese din birou.

-Te duc la mine în cameră, nu vreau să ne vadă cineva cum intru cu tine în brațe în camera ta.

Tot curajul agonisit cu greu s-a risipit, mă simt neputincioasă în brațele sale, iar buzele mele așteptau un sărut ce nu mai apărea, în schimb am fost pusă în patul său și învelită.

-Mă ajuți te rog? spun și mă ridic cu greu pentru a-mi da rochia jos.

-Nu te mai ridica, abia poți să-ți ți echilibrul, mă mir că ai reușit să ajungi pana la biroul meu, spune și îmi desface corsetul, după îmi ia rochia și o pune pe un scaun.

-Am venit, am venit pentru tine.

-Observ, spune și se apropie. Mai văd și ca ai învățat sa porți cămașă de noapte pe dedesubt, dar cu sutienul tot nu te-ai învățat minte, spune și râd.

-Mi-aș fi dorit să port furoul de la tine.

-Și eu, dar știu că vorbește bautura în locul tău. Acum nu mă mai provoca până nu fac ceva ce o să regretăm, defapt regreți mâine dimineață.

-Nu regret nimic, de asta am venit să nu mai am regrete să spun tot, spun încercând să îi explic ce simt, dar cred că l-am făcut să fie doar confuz.

-Ce ai atât de închis în tine de vrei să faci o confesiune fix la mine?

-Sentimente, ba nu! Emoții, spun și îmi frec tâmplele.

În timp ce mă îndreptăm către biroul lui îmi făcusem o oarecare idee de cum să încep conversația și să îi explic ce simt. Acum cred, că vorbele îmi sunt încâlcite în gură și nu pot scoate nici un cuvânt corect. Îl privesc cum se așează lângă mine, își așează perna și stinge lumina.

-Vreau să te simt de parcă ar fi ultimul lucru pe care l-aș putea face.

-Ma Bella și eu aș vrea să te simt de parcă lumea s-ar sfârși lângă noi și asta ar fi singura ocazie de a ne lua adio, spune și îmi provoacă fiorii pe șirea spinării.

Uimirea mi se putea citi pe chip, ce a spus nu se poate măsura cu nici o formă de apreciere pe care aș putea să o scot pe gură. M-am ridicat în șezut si l-am privit pentru câteva secunde, după m-am pus în poala lui și mi-am aplecat capul spre el. Nu cutez să îl sărut, rămân nemișcață și aștept mișcarea lui, se uită amuzat și zâmbește șiret. Am fost luată prin surprindere când s-a ridicat brusc și a ajuns deasupra mea, îl privesc cu ochii mari încă analizând cum a făcut asta atât de rapid. Îmi prinde mâinile deasupra capului și privirea sa se plimbă pe corpul meu, în camera slab luminată îi văd expresia plină de dorința ce mă înfioară și mă face să gem. Îmi apucă cămașa de noapte și mi-o dă jos, rămân doar în lenjerie intimă, îmi mușc buza speriată, dar cum mai pot da înapoi când atingerile lui mă fac să uit de rușine? Îmi sărută corpul, sânii, abdomenul, până aproape de punctul fierbinte unde plăcerea era aproape. Se ridică pentru a se dezbrăca rapid, aruncând hainele la întâmplare și revine deasupra mea. Îi explorez corpul cât pot cu mâinile, iar el se mișcă ademenitor făcând totul mai excitant decât era deja. Nici nu credeam că pot atinge culmi ale excitatiei atât de înalte prin simplul fapt că el se freca de zona mea intimă. Gem în disperare, iar el îmi sărută gâtul agresiv și își pune mâinile pe sânii mei. Îmi arcuiesc spatele fără a mai putea să țin în frâu plăcerea și mă eliberez total în plăcere absolută. Mi-am umezit buzele cu limba și încerc să îmi recapăt respirația normală cu ultimele puteri m-am întors pe o parte, în timp ce Mateo mă învelea. Se așează și mă ia în brate, îi simt partea tare cum se lipește de fundul meu. Era atât de transpirat și eu eram la fel, toată experiența asta m-a făcut doar să îmi doresc mai mult. Râvnesc la el, mi-l doresc! Cum se face că o iubire nu este permisă fin cauza unei legi stupide? Mă foiesc din cauza stresului, iar Mateo mă prinde strâns și mă oprește.

  -Dacă nu vrei să continuăm, ar fi bine sa încetezi mișcările.

***

Dimineața mă trezesc singură în pat, când îmi amintesc ce am făcut aseară mi se pune un nod în gât. Mă ridic repede și îmi trag cămașa de noapte pe mine, urmată de rochie. Strâng corsetul atât de prost din cauza agitației, dar îl las așa și mă grăbesc pentru a pleca. Nu vreau să fiu aici când se întoarce Mateo, voi muri de rusine pentru seara trecută dacă dau ochii cu el.

Parcurg palatul imediat, cu o viteză și un tremurat de necontrolat, închid ușa camerei bine și îmi trag sufletul sprijinită de ușa. O văd pe Lina cum mă privește curioasă.

-Să nu îmi spui ca i-ai zis ca îl iubești și acum vă duceți să îi faceți regelui scandal cu asta?

-Doamne, Lina! Nu am apucat să îispun tot ce aveam în plan, doar majoritatea. La cât de beată eram am căzut direct la ușa de la biroul său. După ce m-a ridicat și m-a dus în camera lui, să nu ne vadă cineva în ipostaza asta.

-Nu te cred, ai dormit în patul său?

-Am dormit cu el, am avut și un moment împreună. Dacă dau ochii cu el voi intra în pământ de rusine! Nu pot să cred că toate astea s-au întâmplat din cauza alcoolului, nu mai beau în viața mea! Nu sunt făcută pentru alcool.

-Doamne! M-ai amuțit de uimire. Spune-mi, cum a fost dimineața petrecută cu el?

-Cred că a fost de gardă și nu am apucat să ne vedem, dar mai bine așa. Sper doar să nu îi fi spus și alte prostii, cine știe ce am scos pe gură la beție?

-Ceva bun se pare, de te-a adus la el în cameră, spune râzând.

-Doamne, dacă păcătuiam cu el mai mult decât am făcut-o deja?

-Poftim? S-a și întâmplat ceva între voi aseară?

-Tu de ce crezi că nu vreau să dau ochii cu el? Da! S-a întâmplat ceva aseară și nu a fost deloc un sărut nevinovat ca data trecută.

-Ai avut o noapte a naibii de fierbinte și tu vrei să-mi razi în nas? întreabă sarcastică.

-Nici un preot nu m-ar putea salva de păcatele pe care le am, iar tu razi pe seama mea, spun începând să zâmbesc și simțind cum mă mai calmez.

-Tu razi pe seama mea, vi și te lauzi când tot ce fac eu e să îi suport poveștile lui Carlo, spune în timp ce îmi toarnă cafea.

Mă așez jos pe scaun și oftez, mă uit la ea amuzată și îmi întinde cana de cafea.

-Mulțumesc.

-Nu mă compătimi, totuși am o șansă la o aventură fierbinte la Nispor, spune în timp ce se agită.

-Am și uitat.

-A venit o slujnică în dimineața asta și mi-a spus, exact cum mi-ai zis. Mi-am făcut și bagajul cât timp ai lipsit, m-am gândit să ți-l fac și pe al tău, dar am văzut că deja l-ai pregătit.

-După noaptea asta nici nu am puterea să merg la Nispor, mai ales că Mateo merge cu noi.