De Viță Nobilă

Capitolul 27

  După minute bune de plictiseală Mateo apare cu o rochie în mână.

  -Scuză-mă ma Bella, nu am intenționat să întârzi atat, dar am avut ceva de rezolvat înainte să te trezești, spune și îmi întinde rochia.

  Mă îmbrac amuzată, cred că sunt într-un vis, eu și Mateo căsătoriți, împărțind același pat și vorbind de parcă ne cunoaștem de o viață, lipsesc copii și casa noastră în toată povestea.

  -Pe unde ai hoinărit domnule Herrera?

  -Am fost să îți cumpăr asta, spune și scoate din buzunar un inel. Nu am apucat nici să avem verighete, meriți un inel, spune și mi-l pune pe deget.

  În momentul ăla nici o mulțumire nu era îndeajuns, zâmbesc cu lacrimi în ochi și îl îmbrățișez.

  -Hai, să mâncăm, spune și mă ridic. După ce mâncăm vreau să plecam, unchiul meu are o casă mică lângă răul Marnimg și intenționează să ne-o dea nouă.

  -Asta e minunat, nu-mi vine să cred!

  I-au rochia de mireasă și o așez frumos pe scaun, după mergem amândoi jos, în bucătărie.

  -Observ că îți place cadoul lui Mateo, la trezit pe Charlie la prima oră să îl cumpere, spune Marina amuzată.

  -Chiar îmi place, o asigur eu.

  Marina făcuse niște oua ochi, cu șuncă și brânză. Am mâncat cu poftă și foame, după Mateo a luat câteva haine de la ei, pe care Marina și Charlie ni le dau cu bucurie.

  -Aveți tot ce vă trebuie în casă, acolo am stat noi înainte să ne deschidem afacerea și să ne mutăm în sat, spune Charlie mândru. Dacă chiar o să vă descurcați mă gândesc serios să vă cumpăr și animale, Mateo o să învețe serios ce înseamnă cuvântul responsabilitate.

  -Bine, mulțumesc pentru tot unchule, toate astea nu erau posibile fără tine.

  Îi îmbrățișăm pe cei doi și mergem în grajd de unde am luat calul lui Mateo. M-a suit pe cal și după a urcat și el, cu un ultim rămas bun am plecat și i-am lăsat pe cei doi să ne privească de departe.

  -Trebuie să ne oprim la o băcănie Charlie mi-a spus unde să găsesc una, vreau să cumpăr ceva de mâncare.

  -Da, ar fi ideal, dar de unde ai bani?

  -Crezi că am plecat gol pușcă? Întotdeauna am două pungi de bani atașați de șaua calului meu, ascunși și cursuți în pielea de pe șa. Mereu am dat de situații ce necesitau să am bani, toți soldații păstrează bani în șa din cauza misiunilor, dacă trebuie să înoptezi la un han sau îți trebuie mâncare trebuie să fi pregătit.

  -Nu știam, totuși e în avantajul nostru, măcar acum știu că nu suntem falți de tot.

  -Tu te-ai măritat cu mine, la bine și rău.

  -La bine și rău, dar tot mă bucur că ai bani la tine, spun și rad împreună cu el.

  Ne oprim la băcănie și Mateo face cumpărături din plin, ia niște carne, oua, lapte, fructe, legume, cafea, zahar, sare, comdimemte, ulei și nu a uitat nici de ceva dulce, ceea ce m-a surprins, ca de fiecare dată.

  Drumul până la casă nu a fost lung, a durat undeva la două ore. Cobor puțin amorțită de pe cal și intru curioasă în casă, alături de Mateo. Era micuța, dar avea tot ce aveam nevoie, Charlie nu a exagerat deloc când a lăudat-o. Avea un dormitor frumos, baie, o bucătărie, și o cameră de zi spațioasă.

  -E exact ce aveam nevoie, Mateo casă e perfecta!

  -Da iubito, știu. Ce ar fi să gătim ceva?

  -La asta nu te pot ajuta, spun imediat ce îmi amintesc că eu trebuia să gătesc.

  -Presupun că trebuia să mă aștept!

  -La bine și la rău!

  -Cât noroc pe tine, cât am hoinărit mi-am gătit singur, uneori găteam doar ce vânam, așa că o să îți plouă în gură când o să guști o pastramă bine făcută din mâinile mele. Am să o fac cu legume și sos de tomate, spune și se apuca de treabă fără să risipească timp.

  -Mă uimiți cu fiecare zi, domnule Herrera, ce mai știți să faceți înafară de gătit, deja sunt fiartă să aflu mai multe?

  -Veți afla doamnă Herrera, sunt un om iscusit ce se descurcă în toate!

  -Ce modest sunteți, incredibil de modest!

  Mă uit la Mateo cum taie carnea și o face condimentata cu tot felul de verdețuri, după o pune pe plită în ulei. Pregătește și legumele și le pune la fiert.

  -Tu chiar ști ce faci acolo, spun când îl vad destul de concentrat.

  -Iar tu o să înveți tot ce fac eu aici.

  -Ar trebui să pui și de cafea, acum realizez ceva foarte important.

  -Ce anume, ma Bella?

  -Mereu am spus că, mama nu a ridicat în viața ei nimic mai greu decât o cană de ceai, dar adevărul este că nici eu nu sunt mai brează. Acum, văzându-te ce faci îmi dau seama ca nu știu nimic, nu știu să fac nimic, dar chiar mi-ar plăcea să învăț.

  -Nu-ți face griji, mă voi asigura că o să înveți fie că îți place sau nu, spune și râd.

  -Foarte bine, va trebui să te ți de capul meu pentru asta.

  -Dacă e o provocare, atunci mă bag. Acum hai să te servesc cu ce am gătit.

  Îmi pune o farfurie și o bucată mare se carne cu legume, după aduce pasta de tomate, ce o transformase în sos pe plită și îmi pune cu lingura peste carne.

  -Miroase minunat, spun în timp ce mă apuc să o tai.

  Mateo este într-adevăr un bucătar excelent, mâncarea lui este delicioasă și nu am nimic de comentat.

  -Îți place sau doar îți e foame?

  -Iubitule e minunată mâncarea, spun iar el mă privește cu un zâmbet și eu realizez că, e prima dată când îl numesc așa.

  -Îmi place cum sună.

  -Și mie, îmi place și cum sună viata alături de tine, o să mă cam îngraș de la mâncarea asta bună, dar în rest e minunat, spun și râde.

  -Dacă vrei de mâine gătești tu și așa intram în post negru amândoi.

  -Ha! Nici gând!

  După ce am mâncat am mers în dormitor, am aprins câteva lumânări, în curând se va înopta și Mateo s-a dus să dea calului ceva de mâncare.