De Viță Nobilă

Capitolul 11

maellyyn_ Mulțumesc pentru susținere!

  
  -Ma Bella, trezeste-te, aud în șoaptă la urechia mea.

  -Am ajuns? întreb somnoroasă.

  -Da, am ajuns la un han, spune și mă dezmeticesc pentru a privi în jur.

Bratele sale mă țin strâns, atât de strâns încât cred că i-au și amorțit de la atât drum. Coboară de pe cal și mă ajută și pe mine, rămâne tăcut și mă privește curios.

  -De ce ai ales sa pleci așa brusc? întreabă pe neașteptate, iar eu îmi aduc aminte imaginile dezgustătoare ce îmi apar în minte.

  -Nimic legat de Barto nu era ce pare a fi, se pare că avea o aventură cu Nina, iar eu eram acoperirea sa în tumultoasa lor relație. I-am văzut cu ochii mei când... Și i-am auzit, vorbeau și ea știa că îi ascult, dar nu suporta gândul de al împărții. Îți dai seama în ce încurcătură puteam intra dacă nu era gelozia Ninei? Puteam fi căsătorită cu un bărbat ce trăia cu amanta, după cum ști divorțul se acorda greu, iar acum cu noul rege probabil nu îl aveam niciodată dacă aflam despre asta târziu, când nimic nu mai era de făcut.

  -Cred ca ti-a frânt inima.

  -Chiar deloc, singura mea grijă ar fi fost căsătoria cu un bărbat prefăcut. Iubirea venea pe parcurs, dar minciuna nu se iartă niciodată.

  -Ma Bella nu ști nimic despre iubire! spune și rade scurt. Iubirea vine imediat, o secunda și ești praf! Nu îți trebuiesc gânduri, decât emoții,  cea ce simți în acel moment îți rămâne întipărit în minte ca un gol în stomac.

  -Vai! La ce povestești țin să cred că te-ai îndrăgostit de multe ori.

  -Doar o data, spune și o ia spre intrarea în han.

  Doar o data, repert în mintea mea. Mă întreb de cine? Cine i-ar fi putut vreodată fura inima acestei brute de neclintit? Aș fi putut jura că eu, dar nu mă las păcălită de șarmul sau, bănuiesc ca a lăsat cu buza umflată multe fete cu replica asta.

  Hanul era gol, după ce Mateo a strigat de cateva ori, doi oameni obosiți ne-au onorat cu prezența, nu prea fericiți să ne vadă.

  -Plătesc dublu, dar vreau doua camere, ceva de mâncare și calul dus în grajd.

  Femeia a încuviințat și la trimis pe bărbat să ia calul, după ne-a făcut semn sa ne așezăm la masă.

  -Nu pot sa va mulțumesc poftele în seara asta, mai ales la această oră, dar au mai rămas câteva bucăți de carne și tocana rece. Camere din păcate nu mai avem, dar dacă plătiți bine cum ați spus vă pot da camera fiicei mele ce e plecată.

  -Nici nu am alte pretenții, este foarte bine și așa, dar dacă se poate adăuga la meniu și ceva dulce pentru domnișoara v-aș rămâne recunoscător. spune iar eu fac ochii mari.

  Nu știu ce mă îngrijorează mai tare, faptul ca o sa dormim în același camera sau faptul că de fiecare dată când vine vorba de mâncare își amintește să îmi ia ceva dulce. Nu vreau să îmi deschid gura cu obiecțiile mele, înghit în sec și ii mulțumesc in mintea mea că ma adus pana aici în loc sa nu ma fi luat de prima dată și sa fi rămas cu Barto.

  Deși masa a fost rece am mâncat cu poftă,  dacă nu foame și ciocolata adusa de hangiță mi-a pus capac. Mateo a fumat un trabuc și s-a dus după chei, după ma chemat să mergem în cameră.  Corsetul mă strângea teribil și după o zi întreaga în care nu l-am dat jos îmi înțepenise spatele. Îl văd cum se dezbracă și mă întorc ca arsă cu spatele.

  -Stiu ca nu iți convine, se aude el vorbind în timp ce de dezbracă în continuare, dar nu trebuie sa stai îmbrăcată doar pentru ca împărțim aceași cameră, poți rămâne în cămașa.

  Ma simt de parca mi-a citit gândurile și eu ma gândeam la fel, doar că nu aveam curajul sa spun sau sa acționez în privința asta.

  -Nu am cămașa pe dedesubt, spun intr-un final. Nu obișnuiesc sa port pentru ca ma încălzește prea tare, iar rochia asta incomodă e tot ce am pe mine.

  -Lenjerie ai măcar? întreabă printre un hohot de râs.

  -Normal ca am! spun și mă întorc cu fața la el, doar lenjeria, spun și mai stins pentru ca nici sutien nu port dacă am corset.

  -Vai de mine, ești prima femeie atât de perversa întâlnită de mine, spune râzând mai tare.

  El era doar în niste pantaloni albi, largi, de pijama ce îi avea pe sub echipamentul de soldat.

  -Voi dormi asa, nu te preocupa cu griji pentru mine, spun indignată.

  -Ei hai, ce ar fi așa rău dacă te-ai dezbraca și te-ai înveli cu pătura?

  -Ha! Asta să o crezi tu!

  Se ridică din pat și pentru un moment am avut impresia ca vine spre mine, dar mă ocolește și ajunge la un scaun din coltul camerei.

  -Nu e genul tău, dar măcar ai putea dormi în ea, spune când găsește o cămașă de noapte, roz, scurtă pe scaun.

  -De unde știu eu ca e curată măcar?

  -Nu ști, de acea te vei îmbăia mâine când ajungi la curte, spune și simt că are dreptate.

  -Poți, poți să mă ajuți? spun și ii fac semn la corset. Doar îl desfaci, după te întorci cu spatele, spun și el se conformează.

  -Tine strâns rochia, dacă îl desfac prea tare s-ar putea sa am o priveliște frumoasă, spune în urechea mea iar eu am luat-o de buna. Gata!

  Cred că eram roșie toată, aveam un gol în stomac și inima bătea de parcă voia să îmi sară din piept. Stânjeneala de care am avut parte va fi o lecție în a-mi pune mereu sutien și cămașă pe mine. Mă oftic groaznic că nu sunt adepta sutienului, în situația asta ar fi fost foarte util unul.

  Se întoarce cu spatele iar eu mă dezbrac repede și i-au cămașa să o pun pe mine. Ma strecor repede în pat și trag pătura pe mine.

  -Am terminat,  te poți întoarce. spun și el se apropie de pat.