My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 32- A Wall of Memories

"Hmm.." am spus eu gândind cu voce tare. "Asta e chiar o idee bună." Le-am spus lui Sammy şi Rachel să aleagă câte 10 poze care le plac lor în timp ce eu am scos vechiul album cu poze şi am făcut loc pentru cele pe care le voi lua cu mine.

"Vreau să ajut." s-a plâns Cole în timp ce eu am început să dau jos pozele mele preferate.

"Nu poţi." a spus Sammy dând jos o poză cu noi de la meciul celor de la Yankee. "Tu nu ştii care sunt cele mai importante amintiri ale noastre."

"Pariez că pot." a spus el înainte să se apropie de perete. Cole a găsit ceva ce i s-a părut important şi a dat-o jos.

Era o poză de la petrecerea aniversară a mea şi a surorii mele, de anul trecut, făcută în timp ce eu încercam să sting lumânările puse de mama. Am zâmbit şi am luat poza de la el. "Sincer, nu e una mai prejos decât celelalte. Nu mă deranjează dacă iei şi tu câteva care îţi plac."

"Da!" a spus Cole. Sammy şi-a scos limba la el.

Am început toţi să dăm poze jos. Sammy a prins o oportunitate să îl chestioneze pe Cole. "Şi totuşi cum ai ajuns aici?" l-a întrebat ea, vocea ei plină de ură.

"M-am teleportat cu bagheta mea magică." a răspuns el dându-şi ochii peste cap.

"Serios puştiule, ăsta nu e momentul să ai tupeu. Eşti norocos că Jackie nu te-a lăsat să fii pierdut şi să îţi fie frig şi foame la noapte, pe stradă." s-a răstit Sammy la el, Rachel încercând să oprească un chicotit.

"Foloseşte-ţi creierul, deşteapto. Cum crezi că am ajuns? E o chestie numită avion. Ai nevoie şi de o definiţie?"

Sammy i-a ignorat comentariul şi s-a întors spre mine. "Parcă ai zis că nu au bani." a spus ea ridicându-şi nasul in aer. Faţa mea s-a înroşit. Cred că nu trebuia să zic asta.

"Nu e ca şi cum nu aş avea o slujbă!" s-a răstit Cole nervos. "Cred că mama nu va fi prea fericită că am umblat in banii de colegiu pe care i-am economisit dar nu mai aveam altă soluţie."

Prietena mea i-a dat la o parte comentariul de parca nu ar fi fost nimic. "Păi de unde ai ştiut unde locuieşte Jackie? Eşti un fel de urmăritor ciudat?" apoi şi-a întors atenţia spre mine. "Poate că ar trebui să te muţi cu mine, Jackie. Pentru propria ta siguranţă. Uşierul de la mine nu lasă gunoiul înăuntru."

"Oh, serios?" a spus Cole dând cu pumnul în dulapul meu. "Înteleg că nu mă placi dar vrei să taci o dată? Nu e ca şi cum ar fi fost greu să găsesc unde stă Jackie. Tatăl ei era faimos, sau nu stii asta?" a întrebat el sarcastic. "Tot ce a trebuit să fac a fost să mă uit pe telefon. Uşierul m-a lăsat înauntru pentru ca mama e tutorele lui Jackie."

"Vreţi să vă opriţi odată?" am întrebat eu sătulă de ceartă.

După asta, toată lumea a ascultat muzica şi a lucrat în linişte timp de vreo zece minute. Când am terminat cu toţii, am pus pozele în album.