De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 53

Încep să îl scurtez din cap în picioare, de parcă aș avea în fata ochilor o enigmă. Nu poate fi real ce am auzit. De unde pana unde i s-a năzărit de căsătorie?
Dar analizând fiecare detaliu din fata mea, observ răspunsul. Îmi cade privirea pe cartea din mana lui. Nu este o carte. Este jurnalul meu din sarcina. Care nu este tocmai un jurnal de sarcină. Acolo am scris în detaliu si in profunzime fiecare sentiment de-al meu pentru Blake. Fiecare gând, fiecare dor.

Oricând simțeam că mă sufoca lipsa lui, începeam sa scriu. Jurnalul ăla era un mod indirect de a-i vorbi lui.
Iar el a citit fiecare cuvânt. Mă simt atât de dezbracata în fata lui. Atât de expusă. Și tot ce pot să fac acum este să fug.

Mă intorc pe călcâie și ies din camera. Intru in dormitorul nostru și mă arunc pe pat, cu capul în perna si urlu. Cum am putut fi atât de fraiera si sa las jurnalul ăla acolo, atât de evident.

Câteva minute mai târziu, intra și Blake în dormitor, iar eu as vrea să dispar cu totul dacă se poate. Nu sunt pregătită să discut cu el despre caietul ăla și cu atât mai puțin despre căsătorie.

— Dormi? se așează în pat și se apropie de mine.

— Da.

— Și ce visezi? pufnește într-un ras plăcut când îmi aude răspunsul sec.

— Secret, încep să râd și eu in perna, provocată de glasul lui.

— Precum jurnalul ăla minunat? Trebuie să îmi fac o copie, începe să mă sărute pe spate, pe umăr.

— Ar fi trebuit să îl ignor undeva. Hai să nu mai vorbim despre asta.

— Atunci ce ai spune să vorbim de un subiect serios, Edaline.

Mă apucă de umărul celălat și mă întoarce pe spate să ma poată privi.

— Vreau să mă căsătoresc cu tine, vocea lui este serioasă acum, iar eu simt intenția lui in fiecare cuvânt.

— Hai să dormim, ce spui? A fost o zi lunga.

— Spun că vreau un răspuns. De ce fugi iar?

— Nu fug. Doar că subiectul asta, căsătoria, este ceva mult prea mare. Este ceva foarte serios, Blake. Nu vreau să ne jucam cu așa ceva.

— Și a avea un copil împreuna este ceva mai puțin serios?

— Nu. Nu înțelegi. Căsătoria te încătușează cumva. Nu știu, ma sperie gândul asta.

— Dacă ne-am căsători crezi că ai fi captivă? Este prea mult pentru tine sa mă dorești pentru tot restul vieții?

— De ce îmi întorci cuvintele aiurea? Chiar nu pot să mă gândesc la asta acum, Blake. Te rog.

Chipul i se întristează vizibil, dar nu mai spune nimic. Îmi așterne un sărut cast pe buze, apoi se întoarce cu spatele ai se culcă. Iar eu rămân cu ochii in tavan.

Oare de ce mă sperie atât de tare gândul căsătoriei? Nu înțeleg. In jurnalul ăla am scris zeci de pagini despre cât de minunat ar fi să ma numesc Edaline Evans, despre cum m-as simți să îi jur iubirea veșnica în fata altarului și tot felul de bălării de genul.

Îhhhh, trebuie să dorm. Clar trebuie să dorm și vom vedea mâine unde vom duce discuția asta.

***

Zorii zilei mă găsesc în baie, chinuita de niște dureri terifiante. Ceva nu este în regulă cu mine. Trebuie să merg de urgentă la doctor, dar cumva nu vreau să îl îngrijorez pe Blake. Simt că încă este supărat pe mine după discuția de noaptea trecută și nu vreau sa creadă ca profit de un moment de slăbiciune pentru a-i intra din nou în grații.

Sun la cabinetul doctorei cu care am născut și o rog sa ma primească cât mai rapid explicând că nu mă simt tocmai bine. Am sângerări însoțite de dureri cumplite în zona operației. Ma roagă să mă prezint la ea în ora următoare, iar eu încep să mă pregătesc.

Înainte de a pleca o alăptez pe Iris și îl rog pe Blake să aibă grija de ea câteva ore, pana mă întorc. Îl mint că am de rezolvat ceva urgent la firmă, ceva pentru care Marko mi-a cerut ajutorul. Îmi este puțin rușine să ii spun adevăratul motiv pentru care ies. Mi se pare un detaliu mult prea intim și nu cred că este nevoie să știe chiar orice se întâmpla cu corpul unei femei după naștere.

Mă urc în mașina deși simt că nu sunt tocmai în regula să conduc atâția kilometrii pana la spital. Nu o sa înțeleg niciodată de ce ma incapatanez să fac lucruri atunci când nu sunt in stare. Ajung cu greu la spital, după multe opriri și multe crize de durere.

Intru in spital aproape tarandu-ma pana ce o asistenta mă vede și mă ajuta sa ajung in cabinetul doctorei.

— Ceva nu este în regulă cu operația. Azi m-am trezit cu sângerări și niște crampe mult prea puternice.

— Luați loc pe pat. Haideți să facem o ecografie să vedem exact ce se petrece.

Mă întind cu greu, deși îmi vine să stau chircită de durere. Aștept câteva minute cât doctora face un control amănunțit, iar la un moment dat o văd cum se albește la față. Ceva nu este bine. Simt că ceva nu este bine. Se vede pe chipul ei. Te rog spune-mi că nu îmi găsesc sfârșitul azi.

— Deci, domnișoara Ryu, ați avut menstruația de după naștere?

— Lohii da.

— Nu. După acea perioada, v-a revenit menstruația?

— Nu. Nu încă.

— Trebuie sa va spun direct. Deși ceea ce urmează, nu este deloc plăcut. Sunteți însărcinată.

— Poftim? aproape sar de pe pat, când aud afirmația dânsei. Imposibil! Nu am cum. Nu am avut ciclu pana acum. Și încă alăptez.

— În primul rând după naștere ovulatia nu este precedata întotdeauna după menstruație. Din cauza asta exista riscul de o sarcina precoce.

— Dar alăptez, încerc să găsesc eu o soluție.

— Alăptarea nu este o metoda contraceptivă. V-am spus lucrul asta și la ultimul control.

Da, mi-a spus. Dar eu am preferat să cred cele o mie nou sute de rezultate pozitive de pe google în legătura cu subiectul asta.

— Da, știu. Dar cum să fiu însărcinată, nu înțeleg.

— Vârsta gestațională arată că aveți deja cinci săptămâni. Pe lângă faptul că este prea devreme pentru a rămâne însărcinată, problema este alta, s-a prins de cicatricea operației vechi ceea ce este foarte periculos. Vă pune viața în pericol.

— Nu înțeleg.

— Nu puteți păstra sarcina asta. Trebuie să faceți avort.

— Dar, nu pot face asta.

— Din nefericire, nu aveți de ales. Nu vă pot lăsa să plecați acasă în situația asta. Trebuie să înțelegeți. Vă rog să pregătiți documentul de identitate și să mergeți cu domnișoara asistenta în sala de intervenții. Totul va fi rapid, și în câteva ore puteți pleca acasă, doar să anuntați să vină cineva din familie să vă facă externarea.

Ce Dumnezeu se întâmplă? Iar m-am trezit într-un film prost?