De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 21

Telefonul îmi sună disperat pe noptiera de lângă pat. Mă ridic încet și opresc soneria să nu îl deranjez pe Blake care pare că doarme nemișcat. Este 4 dimineața. Ce Dumnezeu s-a întâmplat la ora asta? Ies în living și mă îndrept spre canapea.

— Da Marko, ce este?

— Scuze că te sun la ora asta. Știu că acolo este probabil încă noapte, dar suntem în criză. Furnizorii din Germania vor să anuleze contractul. Asta ar bloca jumate din toate proiectele în desfășurare. Orice soluție le-am da, nimic nu îi mulțumește. Trebuie să iei legătura cu ei.

— Numai de asta nu aveam nevoie. Programează te rog o întâlnire online cu ei. Cât mai urgent. O rezolvăm stai liniștit. Cunosc strategia.

— În regulă, Edaline. Îți trimit toate detaliile pe email. Este groaznic fără tine.

Afirmația lui mă face să râd. Este plăcut să știu că este nevoie de mine undeva. Că sunt importantă.

Mă întorc tiptil în dormitor, dar se pare că în ciuda efortului meu de a nu-l deranja, Blake s-a trezit. Mă privește suspicios cu părul lui răvășit și fața somnoroasă. Omul ăsta este cel mai superb chiar și proaspăt trezit din somn.

— Cine este Marko? răsună vocea lui răgușită în liniștea nopții.

— Cel ce îmi ține locul la firmă cât lipsesc.

— Și de ce te sună la ora asta?

Întrebările lui emană gelozie, iar eu nu pot decât sa mă simt amuzată de întreaga situație.

— Dacă tot ai tras cu urechea la convorbirea mea, de ce mă mai întrebi detalii?

Mârâie nesatisfăcut de răspunsul meu și se întoarce cu spatele. Pentru o clipă îl simt un băiețel bosumflat. Mă apropii de el până mă lipsesc de spatele său musculos și fierbinte. Îi cuprind talia cu brațul și îmi strecor nasul între gâtul și umărul său. Știu în sinea mea că gestul meu lingușitor îl face să zâmbească.

— Ești gelos? îi șoptesc jucăuș.

Pufăie, dar nu îmi răspunde. Îi sărut pielea fierbinte și îl mușc de umăr. Își încordează omoplatul, dar mă ignoră în continuare.

— Este plăcut să mă întorc în miez de noapte în dormitor și să știu că mă așteaptă cineva în pat. Este frumos să te pot îmbrățișa pe tine, nu o pernă, chicotesc cu buzele încă pe umărul lui. Îl dezmierd cu săruturi tandre și cuminți.

— Mhm, vine din partea lui și nu pot să nu râd.

Este atât de simpatic când face pe supăratul. Imaginează-ți doar cum arată un munte de om puternic, masculin, feroce cu o aură înspăimântătoare, cu un botic de copilaș râzgâiat.

— Ești adorabil, Blake, mă lipesc și mai tare de el, asta dacă ar fi posibil.

— Nu încerc să fiu adorabil, mârâie cât pentru el.

— Dar ce încerci? îl tachinez amuzată.

— Să dorm. Noapte bună, răspunde scurt și rece.

— Bine domnul Gelozie, noapte bună! Să visezi frumos, îi șoptesc în timp ce îl mușc de lobul urechii.

Știu că zâmbește. Este oricum prea târziu în noapte să continui să îl ațâț și se pare că ziua ce va urma va fi una plină de evenimente.

***

— Am făcut cafeaua, îi strig iubitului meu care tocmai a ieșit din baie, cu trupul proaspăt spălat și părul încă umed.

Doamne, ce am făcut să merit asemenea răsfăț? Să am parte de un astfel de tablou încă din primele ore ale dimineții?