„Şi crede-mă," adaugă „pralinele tale sunt ultimul lucru la care mă gândesc acum."

Îmi deschid gura să ţip la el pentru cuvintele perverse pe care şi le-a ales, dar îmi împinge cu blândeţe faţa în umărul lui, suficient cât să mă aducă la tăcere.

„Nu mai vorbi şi dansează." Murmură.

Îl las să mă conducă pe ringul de dans pentru câteva minute, până când oftează puternic. Când mă uit la el, zâmbeşte.

„ Miroşi ca şifonierul bunicii mele, de când eram copil."

Ce compliment mai e şi asta? „Wow, mulţumesc, mă bucur să ştiu că miros a naftalină şi a oameni bătrâni. Tu chiar ar trebui..."

Şi-a pus degetul peste buzele mele pentru a mă opri din a-l mustra, din nou, şi am încercat să nu mă topesc sub atingerea lui. „Doar dansează," mi-a amintit, lăsându-şi bărbia pe fruntea mea. „Şi ar trebui să ştii că bunica ţinea flori, din grădină, în dulapul ei."

Mi-am pus capul pe umărul lui, din nou, pentru a nu mă vedea roşind. „Îmi cer scuze că am urlat la tine." Şoptesc, vocea mea se auzea foarte slab din cauza sacoului său.

„Shhh." Îmi ignoră scuzele, probabil simţindu-se vinovat din cauza momentelor precedente. Mă uit la el şi acesta îşi pune una din mâni pe umărul meu gol, ghidându-mă pe ringul de dans.

Simţeam că am dansat pentru o eternitate. Nu mă pot concentra asupra muzicii, pentru că mă pierd în ochii lui Harry. Sunt luminoşi în seara asta, aceeaşi licărire de auriu proeminent. Trupa a luat o pauză, dar noi rămânem pe ringul de dans şi după aceea, nerealizând că muzica s-a oprit. Într-un final întrerup contactul vizual şi mă simt ruşinată că suntem singurii care încă dansează.

„Ar trebui... Ar trebui să mergem să îl găsim pe Edward." Spune, parcă ieşind din transă. Am acelaşi sentiment.

Am aprobat dând din cap. „Da, cred că ne-a ţinut un loc la masa lui."

Mergem în zona de luat masa împreună, iar Harry mi-a luat mână, împreunându-şi degetele cu ale mele. Mă uit la el, surprinsă, dar priveşte direct în faţă. Zâmbeştul slab îmi provoacă fluturaşii în stomac, aşa că mă uit în jos, încercând să nu roşesc.

Cum ne apropiem de masă, Harry vorbeşte din nou. „O ştii cumva pe femeia care stă lângă Edward? A fost în jurul ei toată noaptea."

Chicotesc. „E bunica mea, Rose."

"Bunica ta?Cum-actualmente ,nu vreau să știu" Scutură din cap și râd din nou așezându-mă la masă.

*******************'

La naiba cu antrenamentele! Simţeam că stomacul meu va exploda în timp ce luam încă o înghiţitură din tortul delicios de ciocolată. Nu ştiu cum am reuşit să mănânc şi desertul după celelalte 5 feluri, dar totul astă... tortul astă e prea bun.

E o minune că am putut mânca din cauza modului în care m-am privit toată noaptea. E derutant; pentru că el susţine că nu poate să fie nimic între noi, dar apoi dansează cu mine, mă ţine în braţe şi îmi şopteşte la ureche lucruri care par că ne aducă într-o ipostază în care noi suntem mai mult decât...... parteneri de lucru.

Eu, Harry, Edward, Rose, Louis şi alţii asociaţi inclusiv Domnul Horan (sau Niall, cu mi-ai zis să-i spun) şi soţia lui, Abbey suntem la masă. Îmi las furculiţa jos, nu mai sunt în stare să mai iau o îmbucătură din acel tort.

Abbey, care stă în stânga mea, îmi zâmbeşte. „Deci, Leah, i-ai văzut pe cei pe care Edward i-a ales pentru licitaţie?"

„ De fapt, nu am avut ocazia să-i văd." Îi spun. Harry vorbeşte cu un om de afaceri, care stă în dreapta lui, dar pot să spun că atenţia lui este îndreptată spre conversaţia noastră, după modul în care se foieşte încet în scaun.

Louis ascultă de asemenea. „Ar trebui să-ţi alegi un partener înainte să înceapă licitaţia." Mă avertizează din partea cealaltă a mesei, uitându-se fix la Harry.

„Poate voi alege mai mult de o persoană."A spus tare. Spatele lui Harry se încoardează la cuvintele mele şi ştiu că el se chinuie să nu intre în discuţia noastră.

Oh, serios?" Louis rânjeşte şi eu mă abţin din a chicoti.

Harry renunţă în cele din urmă şi se întoarce spre noi. „Crede-mă," îmi spune cu un zâmbet îngâmfat „Chiar şi cu o mărire de salariu pe care ţi-am dat-o, nu ţi-ai permite unul."

„Eşti atât de sigur de asta?" Cu o mişcare foarte agilă, scot din gheantă carnetu de check-uri pe care mi l-a dat Edward la începutul serii. „Bunicul tău mi-a spus să cheltuiesc cât de mult doresc în seara asta cât timp nu voi depăşi 500 peste oferta maximă."

Harry nu ezită o clipă. „Ţi-a dat banii aceia ca să mă poţi cumpăra pe mine."

Acum, ţoti de la masă ne ascultă conversaţie şi Edward îşi curăţă gâtul „Nu neapărat. Poate să-şi ia o întâlnire cu oricine doreşte, chiar şi mai multe."

„E normal ca o femeie să dea banii pe partenerul său." A scrâşnit din dinţi.

„Oh, dar nu sunt chiar partenera ta, îţi aminteşti?" Am zâmbit iar el s-a făcut roşu de furie şi ruşinare, iar eu am pus carnetul înapoi. „Eu doar... Cum ai formulat-o la telefon... umplere"

Rose a decis să intervină şi s-a uitat la mine cu o privire istovită. „Leah, dragă, tu de abia îi cunoşti pe aceşti oameni. Plus, nu ai nevoie de mai mult de o întâlnire."

„Las-o în pace, Rose." Edward o calmează, punându-şi braţul în jurul umerilor bunicii mele. „Orice candidat al licitaţiei e un om de succes, cu intenţii bune, iar Leah e suficient de matură ca să decidă cu cine se poate şi cu cine nu întâlni."

„Poate nu e aşa," mormăie suficient de încet, doar ca eu şi Edward să putem auzi. Ştiu că să referă la Rayn şi mi-am dat ochii peste cap. Regret acea relaţie pentru a mia oară.

„Doar distrează-te." Edward îmi face cu ochiul. Arunc o privire, să văd ce face Harry, care îşi strânge pumnii sub masă. I-am zâmbit viclean înapoi bunicului.

„Oh, chiar plănuiesc asta!"

„Suficient,"mârie Harry. Îmi ia mâna şi mă trage de la masă. „Eu şi Leah o să ne întoarcem." a anunţat pe cei din grup. O mare parte din ei se uită alarmaţi, dar Edward chicoteşte în timp ce Harry mă trăgea departe.

„Ce-i cu tine?" Am pufnit în timp ce ne depărtam de la mese. „ Eşti bipolar sau ce?"

„Doar când sunt cu tine."

Mare parte din oameni au terminat de mâncat, aşa că s-au adunat în mulţimi ca să povestească, până să începe licitaţia. Harry mă duce într-un colţ, în care nu era nimeni, uitându-se la mine.

Chiar când şi-a deschis gura să spună Dumnezeu ştie ce, aerul devine încărcat şi intoxicant din cauza unui parfum. Ochii lui se deschid mai tare în timp ce o persoană apare în spatele lui, îmbrăcată intr-o rochie care o face pe a mea să arate ca a unei măicuţe.

„Bună, Harry." femeia toarce.

Acesta se întoarce şi se uită direct în ochii ei, işi îndreaptă spatele. Cea mai mare frică a mea este confirmată, când el o salută, folosind o voce gravă.

„Bună... Valerie."

_______________________

Vaaaaiii.Îmi pare rău pentru că am întârziat acum.În primul rând vreau să spun că Yes Sir a atins 102K.Și sunt extrem de fericită având în vedere cât de "des" postez eu și acele nu știu câte greșeli care sunt.

Și in al 2-lea.Vreau să vă spun că voi citiți lucrarea unei absolvente.Oficial am 12 clase.Yey.

Yes, Sir (Română--Tradusă)Where stories live. Discover now