Vampire Kisses [În Curs De Corectare]

23

Soa isi observa pielea de culoarea portelanului in oglinda si incepea sa se ingrijoreze.Parul ei devinse mai rosi ca niciodata, rosu precum focul.Fata ei era palida si neteda, de parca era o papusa.Mainile erau fragile si palide, exact ca fata sa, iar venele erau vizibile si aratau de parca urmau sa iasa din corp curand.Ochii sai prinsesera o culoare rosiatica mixata cu argintiu.Rochia pe care o purta in acel moment era alba, dar nu la fel de alba precum pielea sa.

Isi scutura capul, plecand de langa oglinda, incercand sa lase toate gandurile ce o ingrijorau la o parte.Il observa pe Sehun, stand pe pat, uitandu-se uimit.

-Oau, spuse Sehun, marindu-si ochii in timp ce o admira pe Soa din cap pana in picioare.

-Ce..? Arat naspa..?, spuse Soa, uitandu-se la picioarele sale.

-Naspa? Arati incredibil!, spuse Sehun, facand-o pe Soa sa roseasca.

-Nici tu nu esti mai prejos, mormai Soa, apropiindu-se usor de pat, asezandu-se cu capul pe perna.

Sehun se apropie usor de ea, lipindu-si buzele de ale sale intr-un sarut gentil, tragand-o mai aproape de corpul sau, incolacindu-si bratele in jurul taliei sale.Soa isi impleti bratele in jurul gatului sau, raspunzand la sarutul sau.

Sehun isi lasa spatele sa atinga patul, tragand-o pe Soa peste ea, continuand sa se sarute cu patos.Soa reusi sa ii dea jos tricoul lui Sehun, acesta intorcandu-i favorul, dandu-i jos rochita sa de noapte.In curand, amandoi ramasesera imbracati doar in lenjerie intima.

Sehun o saruta pe gat pe Soa, lipindu-i spatele de pat in timp ce saruturile sale coborau de la umeri, pe sani, pe abdomen si mai jos, facand-o pe aceasta sa tremure.

-Kris, sunt sigura ca acel copil se va naste si nu va fi bine pentru clanul lui Rain, spuse Nana, clatinandu-si capul.

-Este mai bine pentru toata lumea, Nana.Ne-am urit atat de mult timp, iar tu tii cu ei? Nana, care este problema ta?!, spuse Kris, complet confuz.

-Problema mea? Dar problema ta? Mi-am dat seama ca fiica ei nu este precum ea, Soa este pe departe o fata excelenta.

-Stii ca propriul ei copil s-ar putea sa o omoare si pe ea, nu?, spuse Kris, razand pe sub mustati.

-Peste cadavrul meu.

-Ce ai de gand sa faci?

-Il voi omori cu propriile mele maini daca este nevoie.Nu ma pune la incercare.

Rain statea abatut pe fotoliul amplasat in sufragerie, uitandu-se in gol, cand Jimin se apropie de acesta, incolacindu-si bratele in jurul gatului sau de la spate.

-Imi e dor de ea, Jimin, mormai Rain, mutandu-si privirea catre pamant.

-Si mie, Rain, dar trebuie sa fim puternici, ofta Jimin.

-M-am purtat execrabil cu ea, i-am facut rau si acum imi permit sa imi fie dor ea? Imi vine sa ma omor.Era unica mea fiica, cum am putut sa dau cu piciorul la asa o ocazie? O vreau inapoi, Jimin..

-Nu poate reveni, Rain, draga..Este obligata sa stea acolo, sa fie parte dintr-un alt clan.Asta e destinul ei..

-Voi avea un nepot, Jimin.Iar eu nu-l voi putea vedea vreodata fiindca Kris nu imi permite.

-Rain, nu putem face nimic.

-Insa trebuie, Jimin..Chiar trebuie.

-Nu, Rain..De data aceasta suntem vulnerabili.De data aceasta, nu avem puterea sa facem sau sa reactionam.Trebuie sa fim in siguranta, Rain..Daca incercam ceva prostesc, nu ne punem in pericol doar pe noi, ci si pe ea si nu vrem ca asa ceva sa se intample, nu?

-Nu, desigur ca nu..

-Atunci alta alternativa nu avem, din pacate..

-Trebuie sa mai existe macar o alta optiune, una singura sa fie pe langa aceasta.

-De-ar exista una.., ofta Jimin.