ŞAPTE (hiatus)

Cinci - India

„ Om bhūr bhuvah svah

Tat savitur varenyam

Bhargo devasya dhīmahi

dhiyo yo nah pracodayā."

~ Gayatri Mantra [1]

ARJUNA'S POV

Veniţi voi, marilor zei. Te conjur pe tine Atotputernice Vishnu [2], Tată, mare stăpân al zeilor şi pe tine, Mamă, Lakshmi [3] soţie mult îndrăgită. Indra [4], Surya [5] şi tu, Şiva [6], alături de Judecătorul din Împărăţia Morţilor şi voi cei 33 de zei din Brahman, fiţi martori la povestea mea. Ajutaţi-mă să cânt povestea meleagului nostru.

Om asato maa sad gamaya; tamaso maa jyotir gamaya; mrtyr maa amrtam gamaya. Om shaantih shaantih shaantih [7].

Tată Sfânt... tu eşti Creatorul nostru, noi suntem ţărână în mâinile tale. Ne înălţăm... din adâncul sufletului tău. Tată, sunt fila din cartea implacabilă a destinului. Sunt cronicarul ei neputincios. Soarta e duşmanul meu!

A câta oară este când am deschis ochii şi am devenit conştient de CINE sunt eu, de ce menire am? A câta oară am deschis ochii şi a trebuit să mă familiarizez cu alte noi tărâmuri, noi legi, noi credinţe?... A câta oară se întâmplă să dau greş?

De ce se întâmplă mereu aşa? De ce nu pot izbândi? De ce nu pot aduce mult aşteptata alinare persoanelor pe care le iubesc?

Sunt marioneta neputincioasă a sorţii. Câtă înţelepciune acumulată de-a lungul atâtor vieţi şi totuşi zadarnică pentru că nu reuşesc să sfâşii vãlul damnării noastre!

Sunt un grăunte de nisip luptându-se să răzbată într-o clepsidră uriaşă. Clepsidra se roteşte mereu şi eu sunt azvârlit încoace şi încolo, purtat de curentul destinului iar când clepsidra se opreşte din învârtit, deschid ochii într-o nouă viaţă cu care va trebui să mă obişnuiesc. Sunt ca un străin ce calcã pe un pământ primitiv.

Şi îmi reînvăţ numele. Dar aceasta nu înseamnă că am uitat vreodată, cine sunt eu cu adevărat! Această nouă persoană, Arjuna [8], acest prinţ indian din Jaipur găseşte în mintea lui alte voci, alte nume şi alte locuri. Şi deşi au fost vieţi când mi-am dorit să pot uita, când am iubit şi am fost fericit în iluzia uitării, totuşi, adevăratul meu nume nu a fost niciodată uitat. Era prea adânc crestat în străfundul conştiinţei mele, atât el cât şi misiunea sa!

Nu vă temeţi, nu răspund decât la un singur nume. De strigaţi Arjuna eu vă voi răspunde. Ceilalţi, au murit acum multe generaţii în urmă şi nu sunt altceva decât sfătuitori ce stau cuminţi, în arena trecutului meu. Spectatori imparţiali!

Eu am ţinut mereu frâiele. Eu, conştiinţa mea actuală. De la ceilalţi nu-mi trag decât seva puterii mele, înţelepciunea generaţiilor trecute. Nimeni nu poate ştii însemnătatea cunoaşterii prin intermediul căreia privesc fiecare nouă clipă.

Dar acesta nu este decât trecutul.

"August, 1859, Jaipur..."

Stau de ore bune în faţa paginii goale a jurnalului meu şi nu ştiu cum să încep... Să povestesc de la începutul-începuturilor? Sau să las doar trista mărturie a acestei vieţi, pentru tine, cea din viitor, ca tu să tragi învăţămintele necesare? Tată, dă-mi din puterea ta! Tată Sfânt, luminează-mi mintea...

Îmi amintesc când te-am văzut pentru întâia oară, adorată surioară, când ţi-ai aţintit pentru prima dată privirea ta verde asupra mea şi mi-ai zâmbit. Şi inima mi-a fost încinsă de o căldură bizară şi familiară în acelaşi timp, iar în jurul meu parcă plutea un puternic simţământ al infinitelor posibilităţi. Şi îmi mai amintesc, cu o dureroasă precizie, că mi-am spus că acesta era începutul fericirii mele şi că, în sfârşit, soarta putea fi schimbată pentru că eram pregătit să dau totul pentru aceasta. Fericirea mea mereu ai fost tu! Pentru tine m-am născut, trăiesc doar prin tine şi prin tine voi muri. Mereu.