ŞAPTE (hiatus)

2.1

Erau de douã zile pe vas şi Kazahaya,parcã nu mai avea plãcere,în nimic;era mai tot timpul ursuz şi nemulţumit de toate iar Sakura nu înţelegea de ce.Hotãrâ sã organizeze un mic ospãţ pentru el şi o invitã şi pe Kiku,ca sã însufleţeascã atmosfera. Kazahaya fu încântat de mica petrecere dar Sakura, observã de îndatã,care era motivul bunei dispoziţii a stãpânului sãu: concubina seniorului Heike.

Desigur,doar ea îşi dãduse seama de acest aspect,deoarece îl cunoştea prea bine şi îl iubea nespus şi din toata inima.Trucurile lui de a-şi ascunde adevãratele sale simţãminte,nu funcţionau asupra sa.Privind-o pe Kiku,trebui sã recunoascã cã arãta rãpitor,cu pãrul strâns în stil shimoda şi purtând un chimonou de culoarea piersicii cu o eşarfã latã aurie şi papuci cu curele aurii,iar graţia cu care mişca evantaiul verde,era desãvârşitã.

Kiku tocmai dãduse o reprezentaţie,executând un dans absolut mãiestresc şi dupã privirea scurtã,ce o acordã hatamotoului,Sakura realizã cã dansase doar pentru el.Sakura le cântã apoi la samisen,un instrument lung cam de forma unei chitare cu trei corzi,la care se cânta cu plectrul de fildeş.Fu ascultatã cu mare atenţie şi apoi aplaudatã cu entuziasm.Kiku o felicitã chiar cu lacrimi în ochi,atât de mult o impresionase,melodia cântatã.

Sakura ordonã sã se mai aducã sake iar atmosfera se încãlzi şi mai mult.Se jucã o piesa nõh,o dramã poeticã şi muzicalã cu mimicã,dans şi pantominã,apreciatã de nobili şi foarte îndrãgitã de Kazahaya,care îşi arãtã şi el, mãiestria.Fu lãudat generos de asistenţã,iar el le dãdu celor douã femei,câte o crenguţã cu flori de cireş.

Noaptea, Kazahaya o chemã pe Sakura în patul sãu,dar pentru prima oarã ea simţi cã o fãcea din obligaţie,cãci întregile sale gânduri erau îndreptate,de fapt,spre altã femeie.

Kazahaya sosise în Yedo de o sãptãmânã,dar nimic nu mai pãrea sã-i surâdã,nici drãgãlãşenia lui Katsumi şi gânguritul fiului lor,nici cãldura braţelor lui Sakura nu-i mai aduceau alinare,nici onorurile arãtate de seniorul sãu şi satisfacţia faptului cã era hatamoto,nu-l mai mulţumeau,deoarece întregile sale gânduri se îndreptau spre Kiku.

Îi avea chipul în faţã,indiferent de ceea ce fãcea,de parcã îşi croise un drum spre inima sa şi-şi înfierase acolo chipul,pentru eternitate. Nopţile îi erau,de asemenea,tulburate de amintirea vocii,a râsului ei şi a ochilor ei tulburãtori de expresivi.Toate acestea,îl nelinişteau peste mãsurã pentru cã el era hatamoto,slujitorul cel mai de încredere al marelui daimyo, iar Kiku era concubina sa favoritã. Pentru un samurai,acest simplu fapt,era o trãdare imensã. Kazahaya se simţea nedemn şi totuşi,nu se putea împotrivi cu totul,acestui sentiment ce-l inunda.

Kazahaya,începu sã creadã,cã era sub influenţa nefastã a unui spirit şi cã aceastã Kiku Yamamoto, din clanul Minamoto, numitã şi Tetsu-ko, Doamna de Oţel,era cu adevãrat o vrãjitoare,înclinând tot mai mult sã dea crezare zvonurilor ce circulau pe seama ei.

Akio Heike-noh-Taira avea numeroase concubine şi Momoko-san era a treia sa soţie,dar de nici una nu pãrea legat sentimental,încã circulau zvonuri despre cruzimea şi brutalitatea cu care le trata.Unii spuneau cã le trata astfel,pentru cã nu-i ofereau un moştenitor.Purtarea sa era atât de cunoscutã,încât se zicea cã încã şi curtezanele,erau cu greu convinse,sã-şi ofere lui serviciile.

Însã într-o zi, Akio este oaspete în casa familiei Yamamoto şi pe datã,e vrãjit de fiica lor, Kiku. Akio era nespus de posesiv şi atent cu ea, purtare ce nu o arãtase niciuneia dintre femeile sale.Era ciudat cum o femeie reuşise, într-un timp atât de scurt,sã câştige afecţiunea crudului daimyo.

Kazahaya mergea liniştit pe aleea îngustã,curatã,ce îl ducea dinspre grãdinã spre ceainãrie,reamintindu-şi fericit,de invitaţia ce i-o fãcuse concubina seniorului Taira.