31

1 0 0
                                    

Mi-am dat pătura la o parte de pe cap și am privit în fața mea adormită. Cum am ajuns pe pat? Am privit drept înainte și am văzut locul unde dormise Shin Sun, acum gol, așa că m-am ridicat în picioare și am inspectat zona.
- E frig, am spus ușor și mi-am luat tenișii în picioare.
Am ieșit afară, iar primul lucru pe care l-am observat a fost canapeaua. Sunt sigură că pe ea am adormit. M-am învârtit prin preajmă, așteptând să apară Shin Sun, dar trecuse aproape o oră și nici urmă de el.
Oare m-a lăsat aici?
Îl voi suna!
Dar nu a fost nevoie.
- Olivia! La intrarea în curte, se afla acesta, făcându-mi cu mâna.
Am mers spre el amuzată. Dar pe parcursul scurtei călătorii, mi-am dat seama a ce îmi arăta această priveliște. Așa că am încetinit și mi-am dres glasul.
- Unde ai fost, amice? spun și tușesc ușor.
- Ești bine? Vocea ta este ciudată. Vrea să îmi ducă mâna la frunte, dar mă dau într-o parte și îi fac semn să vină după mine.
- Unde ai fost?
- Păi, am adus mașina mai aproape de locul acesta.
- Ai făcut ce? Nu mi-am dat seama cât de tare am întrebat, până ce nu m-am simțit de-o dată privită.
- M-am gândit la tine, asta am facut, a spus și a intrat în cabană. 
Am rămas pe loc confuză și i-am urmat gestul.
- Adică nu ne vom întoarce pe jos, ce trist, mă prefac rănită. 
- Nepoata regizorului, ești o actriță groaznică, surâde acesta.
- Da, păi am destule talente, nu pot fi atât de perfectă.
- Sigur ești bine?
Asta mă întreb și eu.
- Desigur, foarte bine. Și apropo, nu am adormit afară?
- Așa este, își duce o mână la frunte și se preface gânditor, ești cumva somnambulă?
- Wow, Shin Sun, dar faci prea multe lucruri drăguțe în ultimul timp, sigur ești bine? îmi dreg vocea din nou.
Acesta mă privește confuz, probabil nici el nu știe ce să creadă. Starea asta a mea, este oare din cauza-
Nu, nu are cum.
- Ți-ai terminat bagajul? spune acesta la scurt timp după ce am început să îmi adun lucrurile.
- Încă puțin.
***
Sunt în oraș de ieri, iar lucrurile încep ușor ușor să revină la normal. Am decis să mai merg cu mască o perioadă la librărie, dar Cristal a avut ceva de spus despre faptul că nu am făcut nimic rău și nu ar trebui să mă ascund. Chiar are dreptate, dar mi-e teamă.
De când am ajuns înapoi însă, nu pot să mi-l scot pe Shin Sun din minte.
Amintiri precum cea în care îi era prea foame, încât ar fi golit toată punga de mâncare, momentul în care am privit stelele împreună și ne-am contrazis cu privire numărul lor. Noi chiar ne-am apucat să le numărăm... Sau pur și simplu chipul său ostenit din dimineața în care ne-am întors. Lucruri total nesemnificative, dar care îmi făceau inima să se fluture.
Mi-am zis încă de atunci, nu voi lăsa sentimentele să pună stăpânire pe mine din nou, înainte de a mă asigura că teritoriul este unul sigur.
Dar m-am tot gândit la asta și în drumul meu spre casă, înainte ca atenția să îmi fie distrasă.
- Domnișoară!
Mă uit în urma mea și încerc să disting prin întuneric persoana care mă caută.
- Trevor? Shin Sun? Spun în șoaptă.
Persoana din urma mea se apropie mai tare, până ajung să îi recunosc trupul înalt, conturul părului ciufulit și hainele viu colorate.
- Trevor, salutare.
- Olivia, îmi pare rău, spune acesta și mă îmbrățișează, am aflat mai apoi ce s-a întâmplat la petrecere. Nu știam că sunt persoane acolo care au ceva cu tine. Se depărtează ușor de mine.
- Stai liniștit, îi zâmbesc stânjenită, sunt ok acum. Tu ai fost bine?
- O să fiu bine, imediat ce joc o partidă de baschet. Ai vrea să te alături? Yong Sun și Terance vor fi și ei.
Cred că aud lucruri, altfel nu-mi închipui de ce mi-am imaginat că Trevor a zis numele lui Shin Sun.
- Yong Sun?
- Da, Sunny, am înțeles că vă cunoașteți. 
- Tu îl cunoști? Cum? Clipesc șocată. 
- Da, de când s-a mutat în oraș. Ce spui?
Inima mea a devenit neliniștită la o posibilă întâlnire cu acesta, dar nu am vrut să mă iau după asta, așa că am încercat să refuz.
- Vom fi patru, deci am putea juca un meci.
- Trevor, îmi pare rău, dar sunt obosită.
- Sigur, ești după muncă, înțeleg. Ok atunci, ne mai vedem, Olivia.
- Stai!
Îmi venea să mă bat când am realizat ce sunt pe cale să fac, dar dacă nu acum, atunci când?
- Cred că aș putea juca un meci.
Acesta a zâmbit și mi-a făcut semn să-l urmez.
Mergeam prin beznă și eram totodată prinsă în discuția cu Trevor, dar din când în când simțeam o emoție ușoară și îmi dădeam seama că mintea mea a zburat din nou.
- Cu ce te ocupi, Trevor?
- Lucrez într-un cabinet veterinar.
- Wow, dai de animale în fiecare zi. Trebuie să fie un loc primitor. 
- Dacă animalele colaborează, poți spune și asta. Însă sunt multe care se simt în pericol și vor să atace.
- Te-a atacat vreodată vreun animal?
- Un pisoi a acționat mai rapid decât m-aș fi așteptat și m-a zgâriat lângă ochiul drept.
M-am oprit brusc și am încercat să deslușesc în lumina felinarului zona pe care mi-o arăta.
- Este o cicatrice destul de mică, dar pisica nu era vaccinată, deci ce a urmat nu a fost prea frumos.
În timp ce îi urmăream zona lezată, ochii sai îmi observau curioși chipul. A încercat un zâmbet și apoi a continuat să meargă, cu mine pe urmele lui.
Ce este această tensiune?
- Ai doar doi prieteni? Încercarea mea de a sparge liniștea a fost bruscă și neașteptată, dar râsul lui m-a surprins plăcut.

Ca într-un film de dragosteWhere stories live. Discover now