Ca într-un film de dragoste

12

- Da, unchiule. Îmi pare rău.
Îmi cer scuze și închid telefonul.
Sunt pe un pat de spital, datorită unui tânăr amabil care s-a oprit să verifice ce s-a întâmplat.
Acesta m-a adus cu mașina până aici și chiar a rămas să observe cum stă treaba.
- Gata, spune asistenta după ce mi-a înfășurat banda elastică de picior. Să nu uiți să iei anti inflamatoarele.
- Mulțumesc mult. Voi avea grijă.
Mai stau două minute pe pat și merg spre ușă. Tânărul care m-a ajutat era lângă aceasta. I-am mulțumit și an vrut să îi plătesc măcar benzina, dar a refuzat.
- Mă bucur că ești bine, mi-a zâmbit.
- Chiar îți mulțumesc pentru ajutor. Numele meu este Olivia. Mi-a făcut plăcere să te întâlnesc, îi spun și întind mâna.
- Trevor, de asemenea, dă și el mâna.
Pornesc spre casă. Deși asistenta mi-a spus că nu e necesar să iau repaus, măcar astăzi o să stau și o să mă uit la filme toată ziua.
În treacăt am văzut o grădină plină cu flori puse în anvelope de mașină. Unele plante se întindeau de asemenea pe suprafața blocului precum niște liane.
O bătrână simpatică tocmai le uda cu multă compasiune. Puteam citi pe fața ei dedicarea.
Mi-a făcut ziua mai bună. Dispoziția oamenilor se transmite la mine, iar asta m-a determinat mereu să privesc persoanele împlinite cât de mult pot.
Am luat-o pe străduțe strâmte pentru a ajunge acasă, privind într-o parte și-n alta spre oameni. Nu m-am mai relaxat de mult așa. Și având în vedere ghinionul care mă copleșește, chiar vreau să schimb ceva. Mă întreb ce.
Mi-am așezat mai bine rochia albastră în valuri, mi-am privit tenișii roz și m-am bucurat de faptul că nu au rămas pătați. 
Aproape am ajuns acasă în pași de dans, cât s-a putut, pentru că nu îmi puteam supralicita prea tare piciorul. 
Mă bucur că l-am refuzat pe Trevor când mi-a propus să mă conducă, altfel drumul ar fi părut foarte scurt.
Ajunsă acasă, mi-am pregătit budincă și am căutat un film romantic. Nu am găsit nimic prea interesant, așa că m-am uitat la "Mândrie și prejudecată ". Pot spune că am fost cucerită de acest film superb.
Mai pe seară, mi-am pieptănat părul de un șaten deschis și l-am dat după urechi. Mereu am evitat să fac asta. Nu era vorba că mă deranjau pe mine propriile urechi, puțin depărtate de cap, dar pentru alții este un motiv pentru a-mi distrage atenția cu ale lor concepții.
Mi-am așezat bine pantalonii
scurți, alături de tricoul mov și am apucat trotineta de pe hol.
Am ieșit afară și am lăsat briza ușoară să se strecoare prin stânga și dreapta mea.
Înainte obișnuim să fac asta în fiecare seară, dar de când am două job-uri, serile mă găsesc obosită de mult. Dar astăzi a fost zi de relaxare, și o să mă bucur la maxim și de seara aceasta, cât se poate din ea.
Am ajuns cu trotineta în cel mai apropiat parc al cartierului. Este, de altfel, și cel mai mare din oraș.
Cât mă plimbam eu, am sesizat pe cineva cunoscut.
Mă aflu în apropiere de terenul de baschet al parcului. În acesta se jucau două persoane, dintre care una sigur era Shin Sun. Am vrut să plec și să ignor, dar nu am făcut-o și doar m-am pus pe banca de lângă mine, așezându-mi și trotineta în liniște.
- Și o vedeam în fiecare dimineață la alergat, așa că am întrebat-o dacă nu vrea să facem sport împreună.
Shin Sun a râs.
- Nu ești puțin cam direct?
Spune, și aruncă mingea spre coș, dar ratează. Îi pasează prietenului său.
- Sunny, să-ți spun un secret. Cu cât ești mai încrezător, cu atât le vei cuceri mai repede.
- Și vrei să spui că a acceptat, îi răspunde sceptic.
Prietenul său aruncă mingea și nimerește coșul.
- Trei puncte, spune și pasează.
- Eviți subiectul, o prinde.
- Îți dai seama că nu a acceptat, a spus încet. Dar o să găsesc eu pe cineva mai interesant.
- Așa spui tot timpul, râde.
- Sunny, ești încă tânăr, nu ai experiență, îi vorbește teatral și bate mingea.
- Nu te da mai experimentat, că nu ai făcut cine știe ce într-un an în plus de viață.
Au râs ambii.
Discuția lor este amuzantă, dar mă simt în plus și există panica aceea că pot fi observată în orice moment. Deși mă prefac că stau pe telefon, cu picioarele la piept. Dacă mă vede cineva, sigur se ia de mine.
Mă dau jos de pe bancă, și simt o durere ușoară în zona genunchiului accidentat, așa că scot un icnet scurt.
M-am uitat spre băieți, iar Sun mă privea insistent. Am simțit o emoție în stomac. Nu i-am observat mimica, doar că și-a întors capul de la mine și a dat gol. Probabil nu a realizat că sunt eu. Sau a făcut-o, și de aceea s-a și întors. 
Mi-am luat trotineta și am zbughit-o de acolo. Cât de stresantă este situația asta.
- Trebuie să hrănim pisica, a fost tot ce am auzit înainte să plec. Nu știu care dintre ei vorbise, dar a făcut-o pe un ton trist.
Mi-am văzut de drumul meu în continuare, până am ajuns acasă. Mă simt brusc foarte confuză, din multe puncte de vedere. Dacă stau să mă gândesc la actorul acela, probabil a fost amabil doar pentru că am anunțat atunci regizorul că a fost rănit și am fost la spital să văd cum se simte. Dar aceste acțiuni le-ar fi executat oricine în locul meu. Cu toate acestea, îmi tot apare în cale și până acum nu dădea crezare faptului că nu vreau să am de a face cu el, de parcă toată lumea ar trebui să îl placă. Nu știu de ce sunt atât de revoltată chiar acum.